Tragem linie, dăm premiile! (azi la 16.30h în foaierul şcolii)

1. Pagină de carte, Ruxandra Grigoraş, clasa a 10-a I

Dragii mei,

Mulţumiţi au ba, prezenţi sau nu, iată astăzi vom da seamă şi premii pentru activitatea noastră de vreo două luni şi un pic mijlocită prin ceea ce cunoaştem sub numele de blog. Iarăşi nu am vreme pentru un raport detaliat şi fidel în care să se regăsească fiecare, însă promit că va fi timp şi pentru aceasta, -mă gîndesc să mai schimbăm cîteva impresii şi în vacanţă. Pot totuşi să fac două, trei remarci cu privire la unele intervenţii care mi-au atras atenţia prin ineditul temei, argumentare, personalitate, cunoştinţe sau haz. În topul celor mai active blog-uri se află cel al clasei a 10-a H (111 articole), urmat de Caimacul nobleţii al clasei a 10-a E şi Foaie şi creion al clasei a 10-a D, cel mai inspirat nume de blog. Cea mai frumoasă variantă grafică aparţine clasei a 10-a I. În ceea ce priveşte comunicarea şi ţinuta, a 10-a C conduce în rîndul întîi aproape de clasele a 10-a I si a 10-a D -articolele au o notă personală, prezintă teme atragătoare şi cred, au fost compuse cu interes. Încercări asemănatoare s-au remarcat şi în cazul clasei a 10-a G prin contribuţii interesante (fotografii şi lucrări proprii, desene, provocări). Am notat şi cîteva nume şi autori, toate acestea însă mai apoi. Pe curînd,

prof. Bogdan Teodorescu

Street delivery -Cum te privesc

STREET DELIVERY (ediţia 2008) eveniment organizat de Ordinul Arhitecţilor din România şi Cărturesti strada Arthur Verona (de dincolo de bdul Magheru si pana la Scoala Centrala)în zilele de 6-8 iunie 2008 strada va fi închisă traficului şi redată locuitorilor orasului!Programul evenimentului Street Delivery:http://www.streetdelivery.ro/

CUM TE PRIVESC

Vineri 6, simbata 7 si duminica 8 iunie, in parcul Gradina Icoanei va puteti intilni cu dl prof Bogdan Teodorescu -ei, nu chiar in fiecare zi-, care a colaborat in calitate de coordonator al unei echipe de cercetare in teme de dialog si etnologie cu Muzeul Taranului Roman, unde s-a lansat proiectului La taifas cu ceilalti, desfasurat pe o perioada de citeva luni. Expozitia in aer liber reprezinta numai unul din evenimentele conexe proiectului.

unknown error

#inlclude

int pseudorecenzie ()
{
cout<<"Pseudorecenzie pentru ca or sa fie incalcate cateva 'norme' ale recenziei. Nu ma voi stradui sa fiu obiectiva, iar in ceea ce priveste forma de prezentare, am luat-o deja pe aratura.";
cout<<-endl;

cout<<"In urma numeroaselor dezbateri purtate la nivelul 'piticilor mei de pe creier' ( copyright =)) ), am decis ca subiectul 'recenziei' mele o sa fie 'WAKING LIFE'. Nu se pune aici problema de un film preferat, si nici de principiul stivei: ultimul venit, primul servit, pentru ca am vazut cel putin 10 filme care sa merite recenzii, in ultimele 3 sapt.";
cout<<-endl;

cout<<"Revenind, 'WAKING LIFE' este o creatie a regizorului/scenaristului Richard Linklater, aparuta in anul 2001.";
cout<<-endl;

cout<<"Filmul prezinta un tanar care se intalneste si discuta cu diferiti oameni, ce isi expun propriile idei despre univers. Desi aparent fara nicio alta legatura intre ele in afara de personajul principal, care in mare parte dintre discutii este doar ascultator, toate aceste 'momente' fac parte din produsul 'aleator' al visului. Protagonistul este de altfel prins intr-o serie de vise, si incearca sa se trezeasca.";
cout<<-endl;

cout<<"In ceea ce priveste vizualul, pelicula este realizata prin filmarea tuturor cadrelor de insusi regizorul, cu o camera de mana. Astfel, inregistrarile usor tremurate dau impresia de vis. Imaginea de film a fost apoi prelucrata virtual de o echipa de artisti, puntandu-se observa diferite stiluri.";
cout<<-endl;

cout<<"Indiferent daca veti considera ideile expuse in film a fi 'prea savante', sau 'semidocte', 'WAKING LIFE' este o experienta interesanta; pelicula este greu de comparat cu alte filme (poate doar 'A scanner darkly' in ceea ce priveste animatia). Fara sa-l consider, dupa cum am spus si mai sus, cel mai bun film vazut, 'WAKING LIFE' merita cu siguranta sa fie vizionat, ignorand nota de doar 7,5 de pe imdb.";
cout<<-endl;

cout<<"Desi ma indoiesc ca o sa fie cazul, vizionare placuta.";
return 0;
}

Thus spoke Zarahustra

2001:A Space Odyssey este un film din 1968 regizat de Stanley Kubrick dupa un scenariu de Arthur C.Clarke si Stanley Kubrick.Filmul este printre cele mai controversate filme SF si printre cele mai bune.Nominalizat la 4 Oscaruri a castigat numai 1 si in ciude faptului ca a fost primit cu scepticism astazi este considerat printre cele mai bune filme facute vreodata.In 1991 a fost considerat "culturally, historically, or aesthetically significant" de catre Libraria Congresului SUA si a fost decisa pastrarea sa inNational Film Registry.

Filmul trateaza descoperirea de catre civilizatia umana a urmelor unei civilizatii cu 100 de mii pana la 1 milion de ani mai avansata.De asemenea trateaza contextul evolutiei unice a omului pe Pamant in contextul acestui contact indirect.Scena de la inceput cu tribul de maimute ce intalneste pentru prima data monolitul misterios si ajunge in urma contactului cu acesta sa utilizeze pentru prima oara o unealta ,sa ucida prima oara un animal pentu a consuma carnea acestuia dar si sa ucida pentru prima oara.



Scena in care osul-unealta zboara din mainile maimutei pentru a se transforma incet in urcarea sa catre bolta cereasca intr-o naveta spatiala este printre cele mai frumoase scene facute vreodata.Pe masura ce acordurile simfoniei lui Johann Strauss "An der schönen blauen Donau" naveta spatiala se indreapta incet catre o statie spatiala ce orbiteaza Pamantul.


potentialul ei distrugator,HAL devine suspicios cu privire la scopurile misiunii pe Jupiter despre care cei doi astronauti nu stiau nimic.El greseste intentionat trimitandu-i pe ce doi astronauti sa repare statia radio a navei.In cele din urma HAL isi arata adevaratele sentimente deO alta tema interesanta tratata in film este ceea a inteligentei artificiale,tema ce a fascinat lumea autorilor SF inca de la inceputuri dar si pe regizorul Kubrick.Putini stiu ca filmul AI al lui Steven SPielberg este facut dupa un scenariu de Kubrick.In Odiseea spatiala centrul acestei teme este computerul HAL 9000 ,un supercomputer incapabil de greseala ce poate vorbi,exprima ganduri si sentimente omenesti(mimate sau nu).Intotdeauna inteligenta artificiala este vazuta din agresivitate fata de cei doi si unul dintre astronauti moare precum si cei 3 oameni de stiinta pastrati criogenizati pe nava.

In cele din urma partea finala a filmului il are in centru pe astronautul Dave Bowmann care dupa ce reuseste sa stearga memoria lui HAL observa in apropierea lui Jupiter pe directia de aliniere a planetelor un monolit zburator,de data aceasta orizontal,similar unui ecran de cinematograf.Dupa ce memoria lui HAL este stearsa el afla despre descoperirea monolitului in excavatiile de la baza lunara si despre adevaratul scop al misiunii,detectarea originii semnalului radio trimis caatre monolitul de pe Luna din preajma lui Jupiter.Indreptandu-se catre monolit in capsula sa Dave intra intr-o "Poarta galactica" ce isi modifica pozitia din vetical in orizontal .In urma calatoriei observa suprafata unei planete extraterestre si se trezeste apoi intr-un salon in stil renascentist.
In patul acelei el vede imaginea sa la diferite varsta pana cand ,eul sau aflat pe patul de moarte se uita la un ultim monolit.Filmul se incheie cu imaginea unui fetus ce se deplaseaza in spatiu.

Multe imagini ale filmului sunt de o ciudatenie vizibila si au fost talmacite si rastalmacite in fel si chip.Eu nu consider ca stiu ceea ce a vrut sa transmita Kubrick cu acest film,totusi,tema renasterii,a contactului indirect cu o civilizatie superioara pe care nu o putem intelege,a evolutiei spectaculoase a omului,a pericolului inteligentei artificiale precum si o sondare puternica a constiintei si viziunii umane sunt elemente,teme si motive prezente vizibil in filmul sau.

Este de remarcat ca intreg filmul este facut fara CGI su animatie si toate efectele ,atat de veridice pentru aceea perioada,arata maiestria deosebita a regizorului.

Printre opiniile asupra filmului una dintre cele mai interesante este cea exprimata de Profesorul Michio Kaku de astrofizica de la City University of New York.Clasificand civilizatiile dupa modul in care reusesc sa exploateze energia solara in tip 0,1,2,3 civilizatia noastra actuala se afla la tipul 0 iar cea din odiseea spatiala este o civilizatie de tipul 1.El explica de altfel de ce numai incepand cu tipul 1 putem incepe sa detectam prezenta unor civilizatii de tip 2 si 3,explica diferentele dintre cele 4 tipuri si tranzitia dificila de la tipul 0 la tipul 1.De asemenea isi exprima o opinie legata de monolitii din Odiseea Spatiala spunand ca sunt ramasitele unei civilizatii de tip 3.Mai multe despre cele 4 tipuri de civilizatii despre astofizica si string theory puteti afla uitandu-va pe siteul sau oficial sau pe clipurile de pe youtube(cautati Michio Kaku).

Una peste alta filmul merita vazut si revazut,insusi autorul sau Arthur C.Clarke marturisea ca de fiecare data cand il revizioneaza ii apare in fata ochilor un cu totul alt film.Flmul ramane o capodopera pentru genul SF si nu numai,si in acelasi timp o enigma...

To whom may concern

Pentru cei pasionati de literatura ruseasca, precum yours truly, teatrul bulandra oferea un regal prin piesa "Crima is pedeapsa". Regizorul rus Yuriy Kordonskiy pune in scena romanul scriitorului rus F.M Dostoievsky intr-o maniera originala: el imparte personajul orincipal,Raskolnicov, in 3,trei laturi ale personalitatii sale atribuite cate unui actor: Marius Manole,Richard Bovnoczki si Vlad Logigan.Fiecare actor se confrunta cu o anumita parte din viata studentului rus. Dar cred ca ar trebui sa vorbesc un pic si despre subiectul piesei pentru cei care inca nu au avut placerea sa citeasca romanul: Raskolnicov este un student rus,sarac,care comite o crima aparent din motive financiare. Adevarul este ascuns insa in filosofiile lui de viata. El este suspectat de aceasta crima, desi fara dovezi, datorita unei lucrari scrise de el conform careia exista o rasa superioara. Pe parcursul romanului se duce un joc psihologic intre el si Profiri,anchetatorul sau.

Desi Profiri nu resuseste sa stranga dovezi impotrva lui Raskolnicov,acesta se preda, datorita iubirii pentru Sonia, o fosta prostituata ce ii sta alaturi tot timpul.

Revenind la piesa,este foarte bine regizata si jucata, totul se petrece intr-un cadru intim, cu un numar restrans de spectatori. In mijlocul scenei este ampalasa un fel de camera iar scaunele spectatorilor asezate de jur imprejur astfel incat privitorul este mai aproape de actiune...

Sper ca v-am convins sa mergeti sa vedeti piesa...sau macar sa cititi cartea... si daca nu am reusit, voi pierdeti, deoarece "Crima si pedeapsa" este una din cele mai bune carti din literatura universala :)

sunt propria mea sotie

am fost recent la o piesa de teatru numita "sunt propria mea sotie". din plictiseala, din dorinta (nu ca cea a lui eminescu, fireste) de a vedea ceva nou. a fost jucata la teatrul odeon, intr-o duminica, am impresia. am ramas oarecum indiferenta in urma acestui spectacol, neimpresionandu-ma decat o mica tenta de originalitate la nivelul decorului.

subiectul piesei este viata unui homosexual din germania nazista, care, culmea, supravietuieste "intemperiilor"; ba chiar ajunge sa colaboreze cu autoritatile si sa-si tradeze cel mai bun prieten, care, fiind colectionar de obiecte vechi si placi de gramofon, ca si personajul interpretat de actorul principal, este arestat.

originalitatea la nivel de decor artistic a constat in montarea unei "scene in scena" cu forma de placa de gramofon mobila, care descria o miscare circulara in timpul reprezentarii momentelor din trecutul personajului aflat atunci pe acea placa. in spatele scenei, langa placa orizontala, usor inclinata spre scena, se afla in plan vertical un ecran de sticla separand actorul narator de pe placa, de scena din trecut jucata.

in rest, interpretarea mi s-a parut pe alocuri arida, inexpresiva, chiar falsa, impresie sustinuta si de unele pasaje din piesa jucate de un ecran vorbitor in limba engleza, care nu mi s-a parut a fi deloc la locul lui acolo pe scena de teatru. concluzia ar trebui sa duca la faptul ca desi piesa oferea mai multe resurse spre a fi utilizate in scopuri mai expresive, acestea nu s-au materializat in niciun fel.

post scriptum: in speranta ca nu deranjeaza acest fel de recenzie mai liber, de felul lui si al autorului, si de altfel, nici maniera negativa de prezentare (subiectiva si deci poate falsa), subliniez in final ca experientele de tipul asta sunt destul de constructive, incitand la expunerea mai multor pareri decat ceva considerat, in mod total subiectiv, a fi extraordinar.

“The Golden Compass” / “Compasul Auriu(2007)”

Bazat pe romanul original al lui Philip Pullman, intitulat “Northern Lights” / “Luminile Nordului”, “The Golden Compass”reprezinta o combinatie reusita intre cartile de fantasy clasice si istoriile alternative pe care diversii autori le-au creat de-a lungul timpului.
"The Golden Compass" se prezinta ca o extraordinara aventura fanstastica, plasata intr-o lume alternativa, unde fiecare om este insotit de un animal. Aici vei intalni ursi care vorbesc si se lupta, vrajitoare care stapanesc regatul cerului si o specie ciudata numita gyptian.
Ideea de baza este foarte simpla – totul este relativ, nimic nu ramane stabil (va mai amintiti de zicala lui Herodot cum ca “totul curge”?).

Despre ce este vorba ?

Personajul principal al povestii este Lyra, (interpretata de Dakota Blue Richards), o fetita de 12 ani care incearca sa-si salveze un prieten rapit de o misterioasa organizatie numita The Gobblers. Unchiul ei, Lord Asriel, refuza sa o lase sa plece, dar misteriosul domn Coulter ii promite micutei ca o va insoti in aventura vietii ei. Singurul lucru pe care Lyra il va lua in calatorie este alethiometer-ul, o busola ciudata ravnita de numeroase personaje nu tocmai pozitive. Cand Lyra afla adevarul despre prietenul ei rapit, depinde numai de ea sa opreasca razboiul care ii ameninta lumea.

Poate ca subiectul in sine nu are prea mult senzational, cum se intampla in seria Harry Potter sau in “Stapanul inelelor”. Cu siguranta insa ca punerea in scena din film il face foarte vizionabil (de altfel filmul a si castigat un Oscar pentru efecte vizuale). Scenele de lupta nu sunt deloc grabite si nici nu dau impresia de science fiction pe care multe din filmele normale de actiune o ofera din belsug. Dealtfel, partea a doua, ”His Dark Materials” / ”Materialele sale intunecate” nu va mai fi regizata tot de Christian Weitz, care a citat dificultatile tehnice in a aduce la viata intreaga trilogie.

La fel de interesante mi s-au parut intruparile sufletelor – practic fiecare personaj din film are un animal-umbra care il insoteste peste tot si care reprezinta incarnarea sufletului acestuia. Odata cu moartea stapanului, evident si sufletul lui dispare, ceea ce duce la intrebarea fireasca – ce se intampla cand sufletul moare?

Trei motive pentru care sa nu ratezi acest film?
1. Este o poveste fantastica unica: nu vei intalni magicieni si nelispsitele lor palarii tuguiate, dar te vor uimi animalele care isi schimba forma, vorbesc si se lupta.
2. Dakota Blue Richards este o micuta actrita debudanta care a fost aleasa dintre alte 10.000 de candidate pentru acest rol. Clar are ceva special!
3. Protagonistii filmului "Cazino Royal" Daniel Craig si Eva Green se intalnesc de aceasta data intr-o lume aristocratica, unde ea este o veritabila vrajitoare.

Vizionare placuta! ;)

AVENUE Q

Avenue Q este un musical jucat pe Broadway,care de curand a inceput sa se joace si in Europa.Castigator al unui premiu Tony, spectacolul prezinta problemele vietii asa cum sunt dar te ajuta sa vezi partea buna a lucrurilor.Personajele sunt interpretate deopotriva de actori si de marionete.
Avenue Q este povestea lui Princeton, un student inteligent care vine in New York cu sperante mari si cu putini bani.El constata ca nu-si permite sa locuiasca decat in acest cartier.Totusi vede ca are vecini simpatici. Brian este comediantul ramas fara serviciu care are o logodnica asiatica pe nume Christmas Eve.Nicky si Rod sunt doi prieteni buni, colegi de apartament, dar care reusesc sa se certe foarte des din motive minore.In acest cartier mai locuiesc si un dependent de internet numit Trekkie Monster si o educatoare draguta, Kate.Administratorul este chiar celebrul Gary Coleman.Impreuna, Princeton si noii lui prieteni se straduiesc sa-si gaseasca un serviciu stabil, sa aiba intalniri si sa-si

gaseasca scopul in viata.

Avenue Q este ideal pentru adolescenti deorece prezinta adevaratele probleme ale vietii.Si adultii iubesc acest musical.Totusi acest spectacol nu este potrivit pentru copii deorece trateaze si subiecte precum sexul sau alcoolul.Parintii trebuie sa decida, in functie de cat de maturi isi considera copiii, daca sa ii aduca sau nu la Avenue Q.

Acesta este unul din spectacolele mele favorite deoarece te recunosti in aceste personaje,te regasesti in acele situatii si vazand lucrurile din afara constati ca pana la urma orice se poate rezolva.Orice melodie din acest musical ma poate inveseli daca am o zi proasta.

"Quijote" [Ada Milea]

22 aprilie, ora 18. In jumatate de ora incepea ora de desen. Afara ploua in asa hal incat nici acasa nu as fi plecat sa ma arunc in pat sa dorm, insa mi-am strans lucrurile si am iesit din clasa. Si nu, nu am mers acasa, am mers prin ploaie(sau mai bine zis am alergat) pana pe Victoriei. De ce ? Pentru ca venise Ada Milea in capitala, la Teatrul ACT, cu celebrul sau « Quijote », dar intr-o alta prezentare decat ce cunostea lumea pana atunci.
Spectacolul-concert pe muzica si versurile Adei Milea s-a jucat de cateva ori cu ceva vreme in urma la Green Hours si la Teatrul Odeon. Ii avea atunci in distributie pe Ada Milea - Don Quijote, Dorina Chiriac - Sancho Panza, Romulus Chiciuc (vioara), Adrian Cristescu (pian) si Bogdan Burlacianu (chitara). In spectacolul ce s-a jucat la Teatrul Act, au fost doar Ada Milea si Bogdan Burlacianu, refacand pe scena cuplul castigator din “Nasul” dupa Gogol, spectacol jucat cu mult succes la Teatrul “Radu Stanca” din Sibiu.
Ada Milea, asemeni copiilor, si-a facut o adevarata profesiune din joaca. De altfel, Don Quijote si Sancho Panza din acest spectacol asa si par, doi copii care se joaca. Pustiul cel mare e Don Quijote, care stabileste regulile: “Si-acuma ziceam ca plecam de acasa sa o gasim pe Dulcineea. Si tu, daca ai sa fii cuminte si ai sa te joci frumos, ai sa primesti la sfarsit o insula. De cateva ori Sancho spune ceva gen “piua” sau “vreau la mama” pentru ca el e cel care o incaseaza intodeauna. Cand aude ca urmeaza sa fie pedepsit cu 3100 de bice pentru ca nu o gasisera pe Dulcineea, Sancho se revolta: “Da’ ce-s prost? Ce-are Dulcineea cu pielea mea?”. Amenintat fiind ca nu-si mai capata insula, Sancho se lasa “capsat”: “Bine, fie, iti dau pielea mea, sa faci 3100 de gauri in ea”.
Cantecelele vesele ating subiecte grele, facandu-le insa un bine, iubirea fara speranta, suferinta sau chiar moartea devenind mai simpatice cand sunt infatisate de cei doi eroi. Cu o figura tragica Don Quijote ii descrie Dulcineei intr-o scrisoare de ce ar fi capabil sa faca din dragoste pentru ea. “Da’ de ce vrei sa te dai cu capul de stanci?” se-ngrozeste Sancho. “N-ai nici un motiv.” “Vreau sa vada ca daca pot face asa ceva cand n-am nici un motiv, de cate lucruri as fi in stare dac-as avea motiv!” “Atunci, da, ai un motiv”.
Dincolo de dragalasenia actorilor, sta cu siguranta o munca asidua. Sa-l transpui in muzica si versuri si sa-l faci pe Cervantes atat de credibil pentru publicul de azi, e mare lucru. Chiar tratat in aceasta cheie, nu atat comica, cat dulce-amara, se vede ca Ada Milea si-a facut temeinic temele atat in ceea ce priveste romanul, cat si epoca la care face referire. Exista, de pilda, un moment, in care Bogdan Burlacianu “interpreteaza” cu picioarele (la propriu, nu la figurat) un fragment de teatru cu papusi, folosindu-si talpile drept marionete, facind astfel trimitere la trupele ambulante ce jucau prin piete pe vremea lui Cervantes.
Ideea e ca aici am vrut sa ajung. Pana acum recunosc ca majoritatea lucrurilor descrise sunt copy-paste de pe nu_stiu_ce « sait », dar mi-a placut modul in care au fost prezentate, eu nu m-as fi descurcat asa bine. Dar partea cu talpile vreau sa o accentuez. Bogdan avea vreo 7 sosete(daca le-am numarat bine) intr-un picior si inca 3-4 in celalalt, si in timp ce canta(sau recita) se si incalta. Dupa ce « si-a imbracat » bine piciorusul, a inceput « sa-l dezbrace ». Nu stiu cat va imaginati ce era acolo, cant piciorul drept se supara pe cel stang si sosetuta zbura in mijlocul salii, insa noi ne-am distrat pe cinste.Poate am pus accentul pe o parte mai putin relevanta, insa a fost prea frumos sa nu ofer cateva randuri « sosetelor ».
As putea continua cu « parti frumoase » din « Quijote » pana nu as mai avea actiune, insa presupun ca majoritatea deja sunt plictisiti de articolul meu, asa ca inchei prin a va spune ca, daca auziti ca e « Quijote » by Ada Milea pe undeva, va recomand cu caldura sa mergeti. Citez din nou din articolul dupa acelasi nu_stiu_ce site : « Cine stie ? Poate, daca va jucati frumos, plecati acasa cu o insula. »

PEARL HARBOR

Scuze ca nu pot sa pun poze...are browserul meu o problema :(
Dar am pus cateva linkuri.
Asa,despre film :

Distributie :
Ben Affleck
- Capt. Rafe McCawley
Josh Hartnett
- Capt. Danny Walker
Kate Beckinsale
- Asistenta Evelyn Johnson
Cuba Gooding Jr.
- Ofiterul Doris Miller
Jon Voight
- Presedintele Franklin D. Roosevelt
Alec Baldwin
- Lt. Col. James Doolittle
Tom Sizemore
- Sgt. Earl Sistern
William Lee Scott
- Lt. Billy Thompson
Jennifer Garner
- Asistenta Sandra

Pearl Harbor, fost lansat pe 25 mai 2001 a fost regizat de Michael Bay, dupa un scenariu de Randall Wallace. Apartine genurilor razboi/drama/actiune si prezinta povestea clasica a atacului japonez asupra portului Pearl Harbor. Această zi, care a aruncat America în plin război, este redata într-un film despre patriotism şi dragoste,vazut prin ochii a doi prieteni din copilarie, acum ofiteri de Aviatie. Pentru ca SUA nu intrasera inca in razboi, Rafe este trimis impreuna cu aviatorii britanici in Europa, unde este impuscat.Crezandu-l mort, Danny incearca sa o consoleze pe iubita acestuia, Evelyn si cei doi devin foarte apropiati. Cand Rafe revine in tara, fostii prieteni devin dusmani si abia in mijlocul evenimentelor de la Pearl Harbor se pot apropia din nou. Dupa parerea mea, chiar daca o parte din poveste este previzibila, actorii au jucat bine,iar efectele speciale au fost bine realizate. Nu am gasit prea multe lucruri interesante despre film, dar cred ca este unul din filmele clasice de vazut. Dar va inteleg daca preferati ceva mai actual.

Aici e un clip de pe youtube cu scena destul de celebra cu Josh Hartnett si Kate Beckinsale :>
http://www.youtube.com/watch?v=9y4G6ugW0K4
A, si doua linkuri in caz ca vreti sa aflati mai multe… sau sa vedeti poze cu Ben Affleck :)
http://video.movies.go.com/pearlharbor/
http://www.imdb.com/title/tt0213149/

Atonement (2007)

Adevǎrul este cǎ m-am cam sǎturat de filme violente sau cu mizǎ cosmicǎ, unde ba este distrusǎ Terra, ba moare nu stiu ce preşedinte (de preferinţǎ american), ba apar teroriştii şi rad totul de pe faţa pamântului.“Atonement” este un cu totul altfel de film. în primul rând, nu este un film american, ci unul englezesc. In afarǎ de producǎtor (Universal Pictures), niciunul dintre actori nu pare a fi american, ceea ce elimina de la început necesitatea unor clişee şi accente de care ne-am plictisit deja.Apoi, “Atonement” este unul din puţinele filme care au fost realizate dupǎ romane de mare succes – in acest caz romanul “Atonement” al lui Ian McEwan, care scrie la fel de simplu şi profund ca viaţa însǎşi, nu încearcǎ sǎ-ţi facǎ nicidecum moralǎ şi nu încearcǎ sǎ fie de profunzimea Niagarei într-o zi cu soare.Dincolo de aceste consideraţii legate de originalitatea filmului sau a scenariului, “Atonement” este un eveniment. Unul dintre acele filme clasice pe care o sǎ-l revedeţi peste douǎzeci de ani şi o sǎ spuneţi cǎ a rǎmas o capodoperǎ. Pe lângǎ faptul cǎ respectǎ întru totul romanul original, inclusiv tehnica de flashback folositǎ de autor, filmul este atât de simplu realizat, încât te prinde fǎrǎ sǎ-ţi dai seama. In aparenţǎ, filmul vorbeşte despre o presupusǎ infracţiune şi despre un bildungsroman, despre intrarea în viaţǎ a unor tineri. Care intrare are loc atât de dramatic, încât surclaseaza pânǎ şi tragismul suprem al celui de-al doilea rǎzboi mondial. Dacǎ ar fi sǎ fac nişte asemǎnǎri, aş pune “Atonement” alǎturi de “Pe aripile vântului”(vedeti articolul Andreei). Pentru cǎ personajele fac totul din convingere, şi pentru cǎ sunt atât de umane, incât fac greşeli elementare, aşa cum cu toţii ne ducem viaţa zi de zi. Un act simplu, precum o mǎrturie falsǎ, poate schimba viaţa unor oameni, o poate distruge definitiv. “Atonement” nu este un film despre o penitenţǎ, mai degrabǎ este o capodoperǎ despre cât de scurtǎ şi de imprevizibilǎ poate fi existenţa umanǎ, şi despre necesitatea de a trǎi momentele care ţi-au fost date. Pentru cǎ a doua zi s-ar putea sǎ mori într-un accident banal şi sǎ laşi în urmǎ goluri pe care nu le vei mai umple niciodatǎ. Sau pentru cǎ viaţa te poate lua ca o palǎ de vânt de lângǎ cei dragi şi arunca în locuri din care nu te vei mai întoarce niciodatǎ. Aşa cǎ, de ce nu, trǎieşte-ţi clipa.

Si încearcǎ sǎ salvezi ce se poate salva, înainte ca imprevizibilul sǎ-ţi rǎpeascǎ pânǎ şi posibilitatea unor ore de fericire.

Iar regizorul Joe Right surprinde cu acurateţe diverse palete artistice, de la dramatismul retragerii engleze de la Dunkerque în al doilea rǎzboi mondial pânǎ la scene de dragoste atât de intime, încât le simţi extrem de personal.

Dincolo de aceste ferestre de oportunitate, “Atonement” rǎmâne un film de dragoste impresionant. O capodoperǎ, pe care trebuie sǎ vǎ faceţi timp sǎ o vedeţi. Fǎrǎ astfel de filme, cred cǎ am uita sǎ trǎim cu adevǎrat. La urma urmelor, “la vita e bella”…

De precizat cǎ acest articol este creat fǎrǎ sǎ fi stiut de articolul Simonei. A fost doar coincidentǎ sau o dovada a impactului pozitiv al acestui film! :)

Stardust

Superb! Un film cum nu am mai vazut demult.

Neil Gaiman demostreaza, inca o data, ca imaginatia lui este curata si fara limite. Povestea este originala incat ma gandesc ca autorul nu a citit/vizionat nimic inainte de a scrie aceasta povestire ori reuseste sa nu se lase influentat de nimic.
Ineditul nu vine numai din modul in care este structurata povestea ci si din personajele si artefactele ce le intalnim pe parcursul acesteia. De la modul ciudat in care se declanseaza povestea, pana la fiorosul pirat… cu o latura feminina bine dezvoltata sau acel “babilon candle”, totul te surprinde. De unde ma asteptam ca "Questul" sa fie cel al gasirii Stelei… Gaiman rezolva aceasta problema foarte rapid si astfel Tristan nu trece prin multe incercari pentru a-si atinge scopul, asa cum ne-am fi asteptat. Intr-o fractiune de secunda Tristan se vede pus in fata faptului implinit si problema lui este mai mult ceva de genul: “Ok! Aveam un plan pentru rezolvarea questului… dar nu unul pentru ce voi face dupa!”.

Poveste este foarte bine pusa la punct. Este o poveste de dragoste superba, presata cu umor de calitate, si are un final pe masura.

Intr-un cuvant: merita!!! Mergeti la cinema sa vedeti acest film… sau cumparati dvd-ul..... sau... dwd de pe internet :-" ;;) (mai usor asa si nici nu costa :P) .

Atonement

Este o extraordinara ecranizare a romanului lui Ian McEwan, „Ispasire”(de fapt asta este traducerea titlului „Atonement” in romana dar lasam la o parte incompetenta celor din mass-media care ii spun „Remuscare”). Este un film dramatic(si romantic) si se desfasoara cam in trei etape:in perioada interbelica,in timpul celui de-al doilea razboi mondial si perioada postbelica. Briony, fiica de 13 ani a familiei Tallis, observa povestea de dragoste dintre sora ei mai mare, Cecilia (Keira Knightley) si Robbie (James McAvoy),un tanar din patura inferioara a societatii cu un viitor in medicina, fiul menajerei lor. Brionny interpreteaza gresit jocurile de dragoste dintre cei doi si le da un alt sens. Aceasta confuzie va genera un sir de actiuni ce va schimba vietile tuturor.Pustoaica, ajunge sa-l toarne pe Robbie pentru un viol pe care el nu-l savarsise iar pana la urma ajunge in armata, zice-se mai bine decat sa putrezeasca in inchisoare. Filmul se încheie cu o Briony bătrînă, care a scris un roman pe care l-a dedicat celor doi care nu au apucat sa-si traiasca viata.Cei doi au fost victimele razboiului:Robbie moare de septicemie chiar in ultima zi de evacuare la Bray-Dunes iar Cecilia este omorata de o bomba.

E de remarcat imaginea de foarte buna caliatate,colorata ,vie cu cadre uimitoare si construite cu sens, ritmul maşinii de scris, păcănitul ei ameninţător, în contrapunct cu muzica melancolică a filmului,jonglerii cu timpul si spatiul foarte expresive si graitoare.A primit numeroase premii dintre care cele mai importante 2 globuri de aur pentru cea mai buna drama si cea mai buna coloana sonora.

Pelicula "Atonement" e una din cele mai bune dramatizari ale ultimilor ani. Filmul este o invitatie la lectura, in cazul in care nu ati citit romanul deja.

Pe Aripile Vantului

Toată lumea a auzit probabil despre filmul "Pe aripile vântului". Denumit în engleză Gone with the Wind, este unul dintre cele mai vizionate filme din istoria cinematografiei mondiale, bucurând de atunci şi până acum milioane de cinefili. Filmul, ecranizare a romanului omonim scris de Margaret Mitchell, prin tehnica cinematografică folosită devine primul film color de asemenea proporţii.

Se spune că filmul este mai bun decât cartea în ce priveşte exprimarea. Scenariul este bazat pe dramatismul unei lumi care piere definitiv din istorie, Lumea Sudului cu "părinţii iubitori ai negrilor sclavi" şi Lumea Nordului, lumea "liberalilor generoşi" care ştia ca muncitorul salariat poate fi exploatat mai bine decât robul. În agonia aceastei lumi care piere, avem personaje cu firi puternice şi lacome totodată, pasionaţi de a câştiga şi stăpâni ca Scarlett O'Hara şi Butler, care nu se dau înapoi de la nimic pentru a-şi atinge scopurile.

Însă, total opusă acestor egoişti lacomi, dornici de înavuţire prin orice metodă, apare frumuseţea morală a Melaniei, fiinţa plină de bunătate, delicată şi de o eleganţă morală deosebită, ocrotindu-i pe toţi, fără deosebire, dar cel mai mult pe Ashley, soţul ei, pe care-l iubeşte necondiţionat: Ashley, acel om slab de înger, care nu ştie ce să facă, care nu-i poate spune "nu" pasionatei Scarlett O'Hara, şi pe care firava Melanie se vede nevoită să-l ia sub aripa sa, ocrotind-l. Scarlett O'Hara este poate o femeie diabolică, plină de defecte, uneori grav imorală, datorită caracterului său irlandez. Ea, Scarlett O'Hara, supravieţuieşte, nu se lasă zdrobită de această lume, fiindcă ea a reuşit să o iubească pe cea care i-a făcut cel mai mare rău, şi anume pe Melanie care i-a luat bărbatul visurilor ei, pe nevolnicul Ashley.

Acest film m-a impresionat prin faptul ca, in ciuda vechimii sale, a putut reprezenta scene foarte ample, ca aceea dinaintea atacului yankeu asupra Atlantei. Apare atunci un urias camp, plin de raniti si morti, scena dificila de realizat pentru anul 1939, cand a fost filmul produs. A primit, de asemenea, 10 premii Oscar (Cel mai bun film, Cel mai bun regizor - Victor Fleming, Cea mai bună actriţă in rol principal - Vivien Leigh, Cea mai bună actriţă in rol secundar - Hattie McDaniel, Cel mai bun scenariu - Sidney Howard, Cea mai bună imagine si culoare - Ernest Haller, Ray Rennahan, Cea mai bună scenografie - Lyle R. Wheeler, Cel mai bun montaj - Hal C. Kern, James E. Newcom, Cea mai bună realizare in departamentul tehnic - Don Musgrave, Premiu onorific - William Cameron Menzies) si alte 5 nominalizari.

Roşu şi negru

Am fost anul trecut la spectacolul “Roşu şi Negru”, balet de Livia Teodorescu, după romanul lui Stendhal şi am rămas plăcut impresionată după vizionarea acestuia. Modern, cu rădăcini clasice, “Roşu şi Negru”, evidenţiază unele din cele mai importante teme de meditaţie asupra condiţiei umane: dragoste, credinţă şi datorie.
Spectacolul este încadrat în linia genului liric de balet şi s-a încercat o restabilire a comunicării între arta contemporană şi public.
Autorul a interpretat titlul astfel: roşu pentru cariera militară(culoarea roşie a uniformei militare napoleoniene), respectiv negru pentru cariera ecleziastică (culoarea neagră a hainei monahale). Personajul principal, Julien Sorel, ilustrează tulburarea şi dramatismul ascensiunii sociale care se încheie prin recunoaşterea valorilor fundamentale: iubirea şi sacrificiul. În final, Julien moare. Acţiunea se petrece în timpul apariţiei ideii de emancipare socială. Ideea este că te puteai afirma şi prin calităţi individuale excepţionale, nu doar cu ajutorul banilor sau prin titlurile nobiliare pe care le deţineai.
Muzica accentuează dramatismul acestei lucrărin lirice, cu caracter romantic, prin ritmuri, armonii şi culori timbrale. Astfel se creează o punte de comunicare directă cu publicul.
În continuare voi face un scurt rezumat. Acţiunea se petrece în Verrieres, un mic orăşel situat în munţi. Julien un baiat de nouăsprezece ani este angajat de domnnul Renal să aibă grijă de cei trei copii ai săi. Elisa, camerista familiei Renal, se îndrăgosteşte de tânăr, dar acesta respinge ideea căsătoriei. Încet, incet se înfiripă o aventură între Doamna de Renal şi Julien. Elisa observă povestea de dragoste a celor doi şi dezvăluie acest lucru lui Valenod. La rândul său acesta îi trimite o scrisoare Domnului de Renal pentru a-l informa cele petrecute. Julien este nevoit să plece şi este luat sub îngrijirea părintelui Pirard, care nu îi va da nici o scrisoare trimisă de Doamna de Renard. Întrebându-se dacă a fost cu totul uitat, el se întoarce înapoi la casa stăpânei sale, fiind urmărit de Domnul de Renal. În final Julien este osândit la moarte. Doamna de Renal moare la trei zile după uciderea lui Julien, îmbrăţişându-si cei trei copii ai săi.
Din distribuţie fac parte : Cristian Tarcea, care îl joacă pe pesonajul central: Julien Sorel
Alina Iacov - Doamna de Renal;
Felicia Serbanescu - Mathilde de La Mole;
Calin Hantiu (Constanta) - Domnul de Renal / Vicarul Frilair;
Şi alţii

The Rocky Horror Show

Text, muzica: Richard O'Brien

R: Alexander Hausvater

Cu: Marius Stanescu, Victor Bucur, Sanziana Tarta, Filip Ristovski, Igor Caras, Dana Rotaru, Silvia Launeanu, Matei Chioariu, Tica Alexe, Mirela Boureanu, Raluca Stoica.

'The Rocky Horror Show', semnat de Richard O'Brien este unul dintre cele mai controversate spectacole din lume si a avut premiera la Bucureşti, în Kristal Glam Club, punerea în scenă fiind o noutate pentru întreaga zonă a Europei de Est.

Musicalul aduce in prim-plan povestea fantastica in care ajung sa fie implicati, fara voia lor, tinerii logodnici Janet Weiss si Brad Majors. Celor doi, plecati in voiaj, li se strica masina seara, pe timp de furtuna, si sunt nevoiti sa caute ajutor la singura locuinta care pare sa se afle in zona. Intamplator (sau nu!) aceasta este castelul unui transsexual excentric, Dr. Frank'N Furter, pasionat de experimente stiintifice cel putin ciudate. Odata intrati pe usa, Janet si Brad se confrunta cu o serie de experiente socante si imprevizibile. Ei se trezesc in mijlocul unei petreceri , al carei punct de atractie il va constitui prezentarea, de catre Dr. Frank, a "creaturii" sale. Show-ul parodiaza filmele SF si horror, printre care si Frankenstein. Este vorba, pe scurt, despre o poveste colorata, incitanta, cu ironii subtile, pigmentata cu scene de senzualitate, in care muzica, dansul si jocul sunt egale ca importanta.

'The Rocky Horror Show' este un spectacol de teatru în care dansul şi muzica sunt cele mai importante. Mişcările actorilor, costumele şi machiajul creează un vârtej de culoare şi voie bună, răsturnările de situaţie şi umorul (uneori negru) fiind cele mai importante aspecte ale spectacolului. Arta adevărată este posibilă doar atunci când spectatorul uită de sine şi intră în jocul pe care regizorul, compozitorul sau pictorul l-a conceput.

Lacul lebedelor

compozitie: Piotr Ilici Ceaikovski
libret: Vladimir Berghicev şi V. Ghelzer

Regia: Oleg Danovski
Cu: Odette/Odile - Adina Tudor
Siegfried - Ovidiu Matei Iancu
Deirfgeis - Alin Gheorghiu
Regina Mamă - Adela Craciun
Beno - Robert Enache
Prietenii lui Beno - Gabriela Popovici, Andra Ionete, Valentin Stoica
Patru lebede mari - Mihaela Soare, Gabriela Popovici, Bianca Fota, Laura Blica-Toader
Patru lebede mici - Oana Bădănoiu, Mihaela Soare, Cristina Dijmaru, Magdalena
Rădulescu
Dirijor - Tiberiu Soare



Libretul are ca sursa de inspiratie o veche legenda rusa dupa unii, sau germana dupa altii.
Are 4 acte:
1. Printesa Odette/Odile este blestemata de un personaj malefic , fiind
transformata in lebada. Scena transformarii printesei in lebada nu il prezinta
si pe Rotbart, geniul rau, in versiunea Operei Nationale Romane.
Printul Siegfried are o petrecere de majorat, la care mama acestuia ii propune
sa-si aleaga o mireasa. Siegfried nu e deloc impresionat de dansurile fetelor si
pleaca de la bal, urmand un stol de lebede.
2. Siegfried urmareste lebedele pana acestea coboara langa un lac. Aici, printul o
observa pe Odette, se indragosteste de ea si ii jura credinta vesnica.
3. Siegfried, aflat la petrecere, este obligat sa aleaga o fata, dar refuza, pana cand
vede intrand in sala o frumoasa fata ce seamana cu Odette ( este defapt sora
geniului malefic deghizata in Odette), pe care o alege. Se casatoreste cu
impostoarea, incalcandu-si juramantul fata de Odette.
4. Odette ramane blestemata sa fie o lebada. Printul realizeaza ca s-a casatorit cu
persoana gresita si ii cere scuze lui Odette. Dragostea lor este mai puternica si rupe
vraja facuta de Rotbart.

Ce pacat că-i curvă (dupa John Ford)

Regia: Alexandru Darie
Giovanni-Vlad Logigan
Annabella-Emilia Bebu
Vasques-Claudiu Stănescu
Florio-Romeo Pop
Fratele Bonaventura -Cornel Scripcaru
Contele Soranzo -Marius Capotă
Putana-Oana Ştefănescu
Ricciardetto-Ion Cocieru
Nunţiul Papal -Marius Chivu
Philotis-Nicoleta Hâncu
Hippolita-Irina Ungureanu

Piesa “Ce păcat că-i curvă”, regizata de Alexandru Darie este un spectacol plasat la sfârşitul secolului XVII, care aduce în prim-plan o poveste de dragoste incestuoasă(dintre doi frati, Giovanni si Annabella), care reuşeşte să scandalizeze audienţa şi în zilele noastre. Lumea secolului al XVII-lea este plina de dogme si norme in care biserica are influenta mare, chiar si in viata privata a individului.

Persepolis

Persepolis
(Franceza)

Franta, 2007.
Regie: Vincent Paronnaud, Marjane Satrapi.
Voci: Chiara Mastroianni, Catherine Deneuve, Danielle Darrieux.
Durata: 95 min.

Teheran 1978: Marjane, opt ani, se gandeste la viitor si se viseaza un profet care salveaza lumea. Rasfatata de niste parinti moderni si cultivati, foarte legata de bunica sa, ea urmareste cu bucurie evenimentele ce duc la izbucnirea revolutiei care va aduce caderea Sahului si a regimului sau. O data cu instaurarea Republicii Islamice, vine timpul "comisarilor revolutiei" care dicteaza oamenilor pana si cum sa se imbrace si le impun reguli stricte de comportament. Marjane care e obligata sa poarte voalul islamic, se viseaza o adevarata revolutionara. Curand, razboiul impotriva Irakului aduce bombardamente, lipsuri si disparitia celor apropiati. In acest context din ce in ce mai dificil, limba ei ascutita si atitudinea sa rebela devin suspecte. Ca s-o protejeze, parintii ei iau hotararea s-o trimita in Austria. La Viena, Marjane traieste, la paisprezece ani, a doua revolutie din viata sa: adolescenta, libertatea, emotiile iubirii, dar si exilul, singuratatea si sentimentul de a fi altfel decat ceilalti.

Alba ca zapada si cei sapte pitici

Regie: Cornel Todea. Scenografie: Viaceslav Vutcariov. Muzica: Eduard Jighirgiu. Coregrafia: Pastorel Ionescu.
Cu: Maria Dinulescu, Marina Procopie, Liliana Donici, Anca Zamfirescu, Oliviu Cristian Bughiu, Gabriel Coveseanu

Eduard al III-lea

Regia: Alexandru Tocilescu
Scenografie: Dragoş Buhagiar
Muzică originală: Iosif Herţea

Distributia: este alcatuita din nume mari precum Ion Caramitru, Simona Bondoc,Daniel Badala, Crina Muresan, Eusebiu Stefanescu,Constantin Dinulescu,Serban Ionescu . Distributia este mult mai mare , insa eu doar am amintit cateva nume mari care au jucat in aceasta piesa.

Regele Eduard îşi organizează armata pentru un atac pe mai multe planuri împotriva Regelui Ioan şi a aliaţilor acestuia. Pe de o parte, porneşte atacul pe mare împotriva francezilor, iar pe de altă parte, el însuşi conduce trupele pentru eliberarea castelului Salisbury.
Avântul războinic îi este domolit însă de dragostea fulgerătoare care îl cuprinde pentru contesa de Salisbury, fiica vasalului său, Warwick, şi soţia contelui de Salisbury, plecat la luptă în Bretania. Eduard face abuz de puterea sa şi de jurământul de credinţă depus de tatăl contesei pentru a o determina pe aceasta să-l primeasca în patul sau. Contesa îşi apără onoarea propunându-i regelui un plan diabolic, imposibil de urmat: să îi omoare pe cei care stau în calea iubirii lor; adică o soţie - Regina Philippa şi un soţ - Contele de Salisbury. Regele Eduard îşi dă seama de poziţia ridicolă în care se află, îşi recunoaşte greşeala şi îşi reia planurile de luptă.
În partea a doua, Eduard începe asediul asupra Franţei împreună cu fiul său, Prinţul Negru. După prima bătălie în care obţine victoria împotriva francezilor, Prinţul îşi câştigă titlul de cavaler şi moştenitor de drept al tronului. Pleacă apoi pe urmele Regelui Ioan şi ale fiului acestuia. În acelaşi timp, Regele Eduard pleacă spre Calais pentru a ocupa oraşul. Tot într-acolo se îndreaptă şi Regina Philippa, supărată pe un supus al său care nu vrea să-l predea pe Regele David, prizonier de razboi, decât lui Eduard însuşi.
Contele de Salisbury eliberează Bretania şi îl repune în drepturi pe lordul Mountford. Acesta îl roagă pe conte să-i ducă regelui Eduard coroana sa ducală în semn de credinţă. Prizonierul Villiers este eliberat în schimbul obţinerii unui bilet de liberă trecere de la prinţul Charles, fiul Regelui Ioan. Contele de Salisbury reuşeşte să ajungă la regele Eduard, însă cu misiunea ingrată de a-i anunţa moartea fiului său.
Durerea provocata de această veste nu durează foarte mult, deoarece Mesagerul anunţă sosirea victorioasă a prinţului presupus mort. Regele Ioan şi prinţul Charles sunt aduşi prizonieri. Regele Eduard este proclamat rege al Franţei şi anunţă sfârşitul războiului sângeros.

In final pot spune ca regizorul mentine treaza atentia spectatorului pe parcursul intregii piese. Tocilescu şi Caramitru sunt doi artişti cu mult umor, care vorbesc cat se poate de serios despre o epoca istorica revoluta. Dupa parerea mea este un "spectacol de cinci stele" care nu trebuie ratat.

Alex si Morris

de Michael Elkin.
Regie: Gelu Colceag.
Scenografie: Liliana Cenean, Stefan Caragiu. Cu: Stefan Iordache, Mitica Popescu, Dana Dembinski-Medeleanu.

Intr-un sanatoriu geriatric, isi impart camera doi batrani, care ar mai vrea sa vrea si care isi traiesc impreuna ultimele anotimpuri. Toate astea, intr-o cascada de jonglerii verbale ce te fac sa razi cu lacrimi si sa plangi in hohote de ras...
Cei doi
Alex - un orgolios pe cat de ursuz pe atat de vorbaret
Morris - un introvertit modest
Fac schimb de bucurii, de tristeti, de fire, de biografie...
Catalizatorul acestei reactii omenesti este infirmiera, care reuseste sa armonizeze lucrurile datorita nesfarsitei sale capacitati de a intelege, dar si sa induca un frison de senzualitate reala in lumea tesuta din fantasme a celor doi barbati.

Escu...

am fost acum 2 luni impreuna cu tea la teatrul de comedie la : Escu

De Tudor Musatescu
Regia: Alexandru Dabija
Decor: Puiu Antemir
Costume: Anca Raduta
Distributia: Vladimir Gaitan, Ion Lucian, Dumitru Rucareanu, Dumitru Chesa, Gabriela Popescu, Marius Florea Vizante, Mihaela Teleoaca, Delia Nartea, Eugen Racoti, Mihaela Macelaru, Aurelian Barbieru, Serban Georgevici, George Grigore.

...ESCU reda perioada anilor '30, cu o lume plina de intrigi si de false probleme, mai ales cand este vorba de viata politic. Decebal Sp. Necsulescu trece dintr-un partid intr-altul, ca sa isi atinga scopurile, fara sa ii pese prea mult. Atmosfera redata de Tudor Musatescu se suprapune situatiei politice postdecembriste din Romania. Un alt aspect al acestei montari este latura erotica. Personajele actioneaza ca urmare a unor impulsuri sexuale (Miza, fiind casatorita cu un barbat in varsta, curteaza pe cei mai tineri) sau se folosesc de relatii mai putin ordoxe pentru a-si atinge scopurile (Nina este amanta lui Decebal Sp. Necsulescu pentru a ocupa o functie importanta la Ministerul Comertului)... in concluzie e un spectacol care se merita vazut

Corsarul

Opera Naţională Bucureşti propune iubitorilor baletului clasic, în premieră absolută pe scena bucureşteană, întalnirea cu celebra coregrafie „Corsarul”, imaginată în veacul trecut de Marius Petipa. Montată în adaptarea coregrafului Vasily Medvedev, invitat de la Teatrul ''Marinski'' (Kirov) din Sankt Petersburg, spectacolul se doreşte, potrivit maestrului Mihai Babuşca, „un adevărat Hamlet al baletului”.




Pe muzica lui Adolf Adam, interpretată de Orchestra ONB, dirijată de Ciprian Teodoraşcu, vor evolua primi balerini şi ansamblul de balet al teatrului. La premiera de sambătă, 28 aprilie, din distribuţie vor face parte Corina Dumitrescu (Medora), Ovidiu Matei Iancu (Conrad), Gigel Ungureanu (Isac Lankedem), Gabriela Popovici (Gulnara), Traian Vlas (Birbanto),Vlad Toader (Ali), George Mocanu (Said Paşa). Pentru iubitorii baletului clasic va avea loc un ultim spectacol-repetiţie vineri, 27 aprilie, la care intrarea este liberă.

Luat in ansamblu, noul spectacol de balet de la Opera Nationala bucuresteana are fascinatia unei povesti din „1001 de nopti”, decorul si costumele create de Adriana Urmuzescu sporesc atmosfera feerica si ofera publicului exact ceea ce ii lipseste: o evadare din cotidianul tumultuos si stresant, intr-o lume paralela, mai frumos colorata, in care binele invinge, invariabil, raul. Micile desincronizari din dansul piratilor pot fi puse pe seama faptului ca spectacolul este, inca, insuficient rodat, dupa cum si cele cateva stridente (destul de greu sesizabile, de altfel) ale orchestrei pot fi motivate de emotiile premierei. Pe scurt, „Corsarul” care tocmai a „atacat” Opera poate fi cel mai bun leac pentru oboseala si depresie, intr-o frumoasa seara de primavara!

ULTIMA SAPTAMINA PENTRU RECENZII

Dragi elevi,

Deoarece cred ca s-a strecurat o confuzie cu privire la termenul si conditiile conform carora veti primi a doua nota pentru a putea incheia cu bine acest an scolar si experienta noastra de vreo doi ani cheltuiti pe eforturile de a intelege arta, revin cu citeva mentiuni. Daca sezonul de primire de articole s-a incheiat definitiv, cel de PRIMIRE RECENZII mai dureaza doar O SAPTAMINA, incepind cu astazi 26 mai 2008. Daca este depasit termenul, se primeste nota cuvenita. Doar saptamina viitoare se mai pun note, urmatoarea fiind rezervata mediilor si situatiilor limita.

Ilustratie cu dispozitivul lui Marey de fotografiat, fusil photographique, dupa 1882.

Genurile spectacolului teatral: BALETUL -lectie

Baletul: gen teatral care implica o proportie specifica intre dans, pantomima si muzica.

[compozitie coregrafica; sinteza a mijloacelor expresive ale corpului uman -miscare, gesturi, pozitii/posturi, mimica, atitudine-, organizate intr-un dans scenic stilizat, a carui dinamica si al carui ritm sint sugerate de muzica]

Originile cele mai indepartate ale baletului se regasesc in dansurile ritualice si ceremoniale antice, insa abia prin Renastere incepe sa se cristalizeze ca gen propriu. Atunci baletul se prezenta ca un dans improvizat sub forma de pantomima insotita de muzica, pe un subiect dat, de regula mitologic.
In acea epoca apare si prima incercare de stabilire a principiilor coregrafice prin eforturile lui Domenico de Ferrara.

Prima compozitie coregrafica aproape de genul baletului a fost Le Ballet comique de la reine din 1582, in timpul lui Ludovic al XIII-lea, cu o tema inspirata din Odiseea: fabula Circe, pe o coregrafie de Balthazar Beaujoyeux, bazata pe un stil geometric.

Primul pas spre formula moderna a baletului a fost realizat de J.G. Noverre (autor al Lettres sur la danse, 1760), prin eliberarea de cintec si cuvinte si prin urmarirea cu precadere a expresivitatii de sine statatoare a dansului.

Istoria baletului cuprinde cel putin trei etape importante:
-epoca preliminariilor, a experimentelor
-epoca clasica, a baletului alb, corespunzatoare secolelor al XVIII-lea si al XIX-lea si romantismului muzical.
-epoca moderna, care include perioada expresionista si Baletele Ruse.

In epoca clasica se stabileste o terminologie, costumul "standard" si normele specifice baletului. Datorita participarii criticilor si coregrafilor francezi, terminologia se va pastra in limba franceza -attitude, grande elevation, assembles, sissonne, arabesque, danseur,-euse etoile, s.a.

Costumul de balet:
balerina: corset strins fara mineci sau cu mineci scurte pentru a alungi silueta, fusta scurta in forma de corola de crin rasturnata, care impreuna cu corsetul se numeste tutu, ciorapi lungi colanti si poante cu panglici, intarite in virf.
balerinul: maiou strimt si alb, pantaloni colanti si pantofi demi-poante, peste care se pun accesoriile specifice fiecarui rol.

Concomitent cu le ballet blanc se dezvolta baletul de caracter incpirat de dansurile populare ale diferitelor tari.

[Maria Taglioni a introdus tehnica poantelor]
[in secolul al XVIII-lea exista intre dansatori o egalitate a rolurilor expresive, care insa va fi depasita in secolul al XIX-lea cind apar poantele si odata cu ele noi tehnici coregrafice; dansatoarele ii vor intrece pe barbati in elevation cu ajutorul poantelor]

[balerinul va deveni din ce in ce mai discreditat in romantism, deoarece dansatoarele cistiga mai multa admiratie, diminuind rolul dansatorului la cel de sustinator. Un exemplu este spectacolul Silfida cu un pas des quatre pentru dansatoarele Taglioni, Elssler, Grisi si Grahn la Londra in 1845]

[secolul al XIX-lea se va remarca prim numele marilor balerine Carlotta Grisi, Maria Taglioni, Fanny Elssler, Lucile Grahn, Fanny Cerrito]

[traditiei scolilor franceza si italiana de balet i se va alatura la sfirsitul secolului al XIX-lea, scoala rusa care i-a lansat pe coregrafii Marius Petipa (academist, autor al coregrafiilor pentru Lacul Lebedelor si Frumoasa din Padurea adormita, de P.I. Ceaikovski), Lev Ivanov (coregraf pentru Spargatorul de nuci, de P.I.Ceaikovski), Alexander Gorski, dansatorii Vaslav Nijinski, T. Carsavina, Ana Pavlova, Olga Spesvitseva, Rudolf Nureiev, s.a.]

Baletul modern:
-expresionismul in care se produc mari autodidacti si improvizatori ca Loie Fuller, Isadora Duncan, si mai recent Martha Graham.
-Baletele Ruse conduse de Serghei Diaghilev, avind un dublu caracter riguros si experimental. In fenomenul Baletelor Ruse vor fi implicati muzicieni ca Igor Stravinski (Petruska, Pasarea de foc, Le Sacre du Prientemps), Maurice Ravel, Arnold Schonberg, Manuel de Falla (Nopti in Gradinile Spaniei, Tricornul), Claude Debussy, pictori ca Leon Bakst, Pablo Picasso, Georges Braques, Henri Matisse, coregrafi precum Leonid Massine, Serge Lifar, Georges Balanchine, Mihail Fokine s.a.

In baletul contemporan s-au remarcat coregrafi ca: Maurice Bejart (autor al unor coregrafii cum sint: Simfonia a IX-a de Beethoven sau Messa pentru timpul prezent) sau Roland Petit.


Compozitori de balete (muzica pentru balet):
Lully, Rameau, Gluck, secolul al XVIII-lea, Beethoven autor al baletului Prometeu, Leo Delibes (a compus Sylvia, Coppelia acesta din urma dupa o poveste de E.T.A. Hoffmann), P.I.Ceaikovski (Lacul Lebedelor, Spargatorul de nuci, Frumoasa din Padurea adormita), Igor Stravinski, Bela Bartok, Asafiev, Aram Haciaturian, Serghei Prokofiev (Romeo si Julieta) , Minkus (Don Quijote), Mihail Jora, Z. Vancea, Paul Constantinescu, A. Mendelshon, H. Jerea, s.a.

Corsarul

De Adolphe Charles Adam
Regia si coregrafia- Vasily Medvedev, dupa Marius Petipa
Conducere muzicala- Ciprian Teodorascu
Scenografia- Adriana Urmuzescu

Duminica seara, incepand cu ora 6.30, la Opera Romana a fost prezentat spectacolul de balet "Corsarul". Acesta a avut prima reprezentatie pe scena ORB pe 28 aprilie si cuprinde 3 acte.

In primul act, actiunea se desfasoara intr-un bazar oriental la Adrianopole, unde negustorii isi etaleaza marfurile colorate,langa piata de sclave. In piata isi face aparitia un grup de corsari condusi de Conrad. Acesta o intalneste pe Medora, o tanara sclava grecoaica detinuta de Isaac Lankedem, si cei doi se indragostesc. In bazar soseste Seid-Pasa, care le cumpara pe Medora si Gulnara pentru haremul sau. Totusi, planurile sale nu se implinesc deoarece Conrad si corsarii o rapesc pe Medora si pe celelalte sclave si pornesc spre insula lor.

Actiunea celui de-al doilea act se petrece pe Insula Corsarilor, unde Conrad si Medora se adapostesc intr-o pestera.Birbanto, prietenul lui Conrad, aduce sclavele capturate si acesta le elibereaza, la insistentele Medorei. Acest lucru starneste nemultumirea lui Birbanto si a catorva dintre corsari, iar Lankedem, care fusese si el capturat, se apropie si le dezvaluie un plan pentru recuperarea sclavelor si a Medorei ce cuprindea strecurarea unui somnifer in cupa lui Conrad. Planul este pus in aplicare si astfel Medora este lasata fara aparare in fat celor care vin s-o rapeasca. Ea incearca sa se apere si il raneste pe unul dintre agresori, dar in final este coplesita de forta agresorilor si este luata cu forta de langa iubitul sau.

Actul al treilea are trei tablouri. Primul se petrece la palatul lui Seid-Pasa, nde acesta se bucura de compania Gulanei. Ambele personaje se bucura la vederea lui Lankedem si a Medorei. Cativa pelerini se opresc la palat in drum spre Mecca si cer gazduire.

Actiunea din al doilea tablou se petrece in gradina palatului, unde se desfasoara o serbare data de Pasa in cinstea oaspetilor. Conrad isi dezvaluie identitatea in fata Medorei, renuntand la vesmantul de pelerin si ceilalti oaspeti se dovedesc a fi tot corsari,veniti pentru a-l ajuta sa o salveze. Ei organizeaza o ambuscada, dar Seid-Pasa scapa. Medora il recunoaste pe Birbanto dupa rana pe care i-o facuse in timpul rapirii si ii dezvaluie lui Conrad tradarea acestuia, dupa ce si Gulnara il rugase s-o apere de el. Tentativa lui Birbanto de a-l omori esueaza.

Al treilea tablou reprezinta epilogul. Corsarii pleaca pe mare, incepe furtuna, corabia se izbeste de o stanca si se scufunda. La sfarsit, pe o stanca se vad doua siluete imbratisate, Conrad si Medora.

Vizionare placuta!

P.S.
Pozele sunt de pe programul spectacolului.;))

Postare articole: SEZON ÎNCHIS!

Dragi elevi,

Au trecut deja zece zile de la data limită stabilită pentru publicarea articolelor voastre pentru blogul clasei. După cum am convenit, nimeni nu mai poate posta articole noi care să conteze pentru prima din cele -cel puţin, două note, însă putem în continuare menţine un dialog pe tema artei şi a influenţei sale asupra altor domenii de cunoaştere, a vieţii sau cercetărilor de orice fel. Îmi cer scuze dacă am neglijat pe cineva prin lipsa comentariilor scrise, imposibil de oferit într-un timp atît de puţin ca al meu. Ramîn încă dator; promit că măcar temei kitsch-ului, propusă, dar aproape ignorată, voi răspunde cu o replică pe masură. Promit iarăşi să organizez premierea celor mai bune intervenţii imediat ce îmi voi fi degajat puţintel programul, sufocat de datorii. Şi iarăşi, făgăduiesc să postez pe fiecare din blog-uri cîte un film scurt, în vederea obţinerii comentariilor voastre, ca alternativă posibilă la tema recenziilor, iată deja atacată. Voi adăuga, cum e firesc, şi un clasament al blog-urilor, împreună cu cîteva aprecieri critice. Pînă atunci, mă voi rezuma să afirm că proiectul nostru şi-a atins scopul doar parţial şi cu succese moderate, în pofida cîtorva articole si propuneri deosebite. Am observat în general superficialitate, lipsă de responsabilitate intelectuală, neîncredere, lipsă de loialitate si punctualitate, deopotrivă cu lipsa respectului de sine. Desigur, lucrurile se schimbă şi nu se opresc aici şi nu pot să nu mă arăt extrem de voios faţă de suficient de numeroasele cazuri, pînă la urmă, cînd toate acestea au fost altminteri. Există printre voi oameni serioşi, sinceri, curajoşi si plini de haz, cu multe şanse. Sper că ne-a fost de folos tuturor, măcar ca experienţă de comunicare, dacă nu chiar intelectuală. Cu drag,

prof. Bogdan Teodorescu

Festivalul International de Teatru de strada

Anul acesta va fi organizat la Bucuresti festivalul de teatru in strada, "B-Fit", care va dura aproximativ patru-cinci zile si la care vor participa trupe din Romania, Germania, Cehia sau Franta.

Aceasta versiune de teatru in aer liber este una a Festivalului International de Teatru B-Fit, care are loc din doi in doi ani si care s-a desfasurat pentru prima oara anul trecut la Bucuresti, potrivit Newsin.Prin acest proiect se doreste crearea unei traditii prin care publicul sa fie aproape de artisti. Aceasta a precizat ca spectacolele, care vor dura aproximativ 30 de minute, vor avea loc in pietele mari din Bucuresti si vor fi gratuite..

In aceasta editie,Compania Transe Express Circuss va prezenta doua spectacole,Le mobile Homme si Le Lacher de Violons.Specializata in scenografiile spectaculoase si aeriene, Transe Express parcurge lumea intreaga pentru a-si exporta miracolul urban.Inca din anii 1990,Transe Express inventeaza Arta Celesta si produce spectacole aeriene care ii permit sa-si inscrie imaginile monumentale in labirintul orasului.

www.transe-express.com

Compania Off, companie care promoveaza artele strazii, se joaca cu teme universale:dragostea,moartea,toate aceste elemente in dialog cu spatiul de reprenzentare, orasul.Cu sudoare,fantasme si extravaganta, Off stabileste o relatie fizica cu publicul. Va darui Bucurestiului spectacolul sau Girafele, in care o turma de girafe, pe piciorange oarbe si invizibile, dau buzna in oras...

www.compagnieoff.org

O experienta de neuitat

putem trece la un ton mai putin formal inteleg?

Odihneaskase in pace... Shia trait traiu' shia mancat malaiu'... a trait in perioada 26 februarie 2008-09 mai 2008, a dus o viata linistita fara excese fara compromisuri, shia trait viata la "max"... ca un adevarat blog...

a insemnat mult pentru mine, il aveam chiar in bookmarks toolbar folder... intram pe el de fiekare data knd deschideam calculatorul... ce vremuri!!! mi-aduc aminte si acum cum comentam la cate un articol mai in gluma.... mai in serios... am petrekut clipe frumoase impreuna...acum s-a dus saraku'

cert este ca am invatat chestii interesante si foarte utile in viata de zi cu zi si puternic ancorate in realitate...(cu accent pe utile si pe realitate)

nimic din toate acestea nu ar fi fost posibile fara :interventiile domnului profesor( care chiar daca au suparat pe unii dintre voi pe mine m-au lamurit) si fara complicele dumnealui: Nicole (care din pacate ne-a impiedicat sa intrecem masura)

R.I.P.!!! odihneshte-te in pace blogule mult iubit...






epitaf:

Noaptea europeana a Muzeelor

Pentru prima data, muzeele din Bucuresti se vor asocia acestei manifestari al carei success popular in Europa este astazi rasunator. Intre Muzeul National de Arta Contemporana si Muzeul Satului s-a elaborat un traseu numit <Muzee toata noaptea> care va permite fiecaruia sa hoinareasca in voie printre bogatiile muzeistice bucurestene, accesibile gratuite si special pregatite pentru aceasta ocazie.Si pentru a nu ramane departe, sala de cinema Elvira Popescu se va deplasa la sala Auditorium a Muzeului National de Arta al Romaniei pentru a prezenta mai multe filme ale artistilor de avangarda de ieri si de azi!

calmul de dupa furtuna

acum ca data limita a trecut si activitatea blogului s-a redus la zero, m-am gandit ca ar fi cazul ca fiecare dintre noi sa-si spuna o parere cu privire la blog.

putin mircea radu cu un: 'ce a insemnat in viata voastra?', si un pic de dan negru cu al sau 'pro sau contra?'.

cam asta ar fi.
nu primiti nota pe ce o sa comentati aici, asa ca, le urez opiniilor destrabalare placuta. :)

FANart,CINEmatics si arta jocurilor pe calculator in general.

Un circuit normal al unei idei bune este considerat a fii intai o carte,apoi un film,apoi eventual un joc pe calculator de calitate indoielnica.Putini producatori din industria computerizata de astazi pun accent pe o poveste bine inchegata cu numeroase idei originale,inca si mai putini fac mai mult decat sa preia un engine grafic preexistent si sa modifice usor texturile mediului si ale personajelor.Mai mult?Adica sasa stranga o echipa de oameni talentati,printre care si artisiti care sa aduca la viata povestea,storyline-ul jocului,oameni care fac mai mult decat sa execute care fac parte dintr-un proces creativ.
Obiceiul prost(se pare) de a incepe un joc pe calculator de la o idee originala nu este un obicei nou.Cateva companii aflate pana nu de mult in esalonul 2 dupa mari producatori de engine-uri grafice au construit jocurile de la 0 lasand cate o bucata din suflet pe fiecare bit programat,texturat,desenat si animat al jocului precum si pe fiecare rand scris sau vorbit de personajele jocului.
Sunt cateva jocuri care mi-au adus ceva in plus in afara orelor pierdute in fata calculatorului care contin in povestea lor idei de o deosebita profunzime.De altfel sunt jocuri al caror punct tare este in primul si in primul rand povestea.
Cativa dintre voi stiu ca as fi in stare acum sa povestesc pe rand storyline a cateva jocuri acoperind multe pagini de scris,si de altfel stiu ca nu as reusi inca sa acopar tot.De aceea propun sa vedeti o alta poveste,o poveste a imaginilor si a scenelor care cred eu sunt semnificative din punct de vedere artistic chiar desi nu vor fi cel mai probabil considerate vreodata opere de arta in adevaratul sens al cuvantului.Sunt totusi imagini si scene ce vorbesc despre daruirea atat a artistilor(gameart) cat si ceea a fanilor (fanart).Istoria unor jocuri cu pana la 10 mil de utilizatori cum este astazi World of Warcraft vorbeste despre alt circuit al ideilor cu jocul la inceput,cartile dupa si filmul la sfarsit.Vorbesc de taria muncii creative a unor oameni in creeare unor jocuri pe calculator.
Cum lista unor astfel de jocuri este scurta voi lasa sa vorbeasca in locul meu imaginile si cinematicurile.

1) Legacy of Kain(respective trademark Eidos Interactive,Silicon Knights,Crystal Dynamics)

considerata de multi seria cu cel mai frumos storyline din istoria jocurilor pe calculator istoria celor doi vampiri vorbeste despre responsabilitatea omului asupra lumii in care traieste,despre deciziile care schimba cursul unei lumii despre ciclul inexorabil al vietii si mortii despre un pariu ca moneda poate pica si pe margine.


Kain-personajul eponim al jocului.




Raziel-personaj principal in 2 dintre cele 5 jocuri ale seriei si de asemenea personaj principal in alternanta cu Kain in ultima parte a seriei Defiance.


Concept art pentru Blood Omen-1994





Soul Reaver 1997











Soul Reaver 2000
















Legacy of Kain Defiance












pentru mai multe imagini vizitati siteul eidos interactiv si www.nosgoth.net



Blizzard Entertainment


Fanart-http://www.blizzard.co.uk/inblizz/fanart/
Blizzard.net

Iata si cateva cinematics-uri,filme realizate in CGI complet animate de o calitate exceptionala pentru care fiecare minut de film inseamna saptamani de munca.De asemenea muzica este realizata in colaborare cu orchestra simfonica din Praga.


Diablo II

in mare ele prezinta o mare parte din universul jocului desi sunt complet separate de mersul personajului controlat de jucator

Act I-Sister's Lament
Act II-Desert Journey
Act III-Mephisto's Jungle
Act IV-Enter Hell
Epilogue

Lord of Destruction

Act V
Destruction's End


Warcraft III-Reign of Chaos

Human Opening
Human Ending
Undead Ending
Orc Ending
Night Elf Ending

The Frozen Throne

The Awakening
Ending

Trailers

World of Warcraft

World of Warcraft-Burning Crusade

Starcraft II-WWI-Koreea 2007


Sper ca macar cate ceva va placut,e un post mai mare si vom mai adauaga pe parcurs(Prince of Persia s.a.m.d),ii multumesc pentru ajutor lui Pallos Alexandru pe care s-ar putea sa-l stiti.