Adevǎrul este cǎ m-am cam sǎturat de filme violente sau cu mizǎ cosmicǎ, unde ba este distrusǎ Terra, ba moare nu stiu ce preşedinte (de preferinţǎ american), ba apar teroriştii şi rad totul de pe faţa pamântului.“Atonement” este un cu totul altfel de film. în primul rând, nu este un film american, ci unul englezesc. In afarǎ de producǎtor (Universal Pictures), niciunul dintre actori nu pare a fi american, ceea ce elimina de la început necesitatea unor clişee şi accente de care ne-am plictisit deja.Apoi, “Atonement” este unul din puţinele filme care au fost realizate dupǎ romane de mare succes – in acest caz romanul “Atonement” al lui Ian McEwan, care scrie la fel de simplu şi profund ca viaţa însǎşi, nu încearcǎ sǎ-ţi facǎ nicidecum moralǎ şi nu încearcǎ sǎ fie de profunzimea Niagarei într-o zi cu soare.Dincolo de aceste consideraţii legate de originalitatea filmului sau a scenariului, “Atonement” este un eveniment. Unul dintre acele filme clasice pe care o sǎ-l revedeţi peste douǎzeci de ani şi o sǎ spuneţi cǎ a rǎmas o capodoperǎ. Pe lângǎ faptul cǎ respectǎ întru totul romanul original, inclusiv tehnica de flashback folositǎ de autor, filmul este atât de simplu realizat, încât te prinde fǎrǎ sǎ-ţi dai seama. In aparenţǎ, filmul vorbeşte despre o presupusǎ infracţiune şi despre un bildungsroman, despre intrarea în viaţǎ a unor tineri. Care intrare are loc atât de dramatic, încât surclaseaza pânǎ şi tragismul suprem al celui de-al doilea rǎzboi mondial. Dacǎ ar fi sǎ fac nişte asemǎnǎri, aş pune “Atonement” alǎturi de “Pe aripile vântului”(vedeti articolul Andreei). Pentru cǎ personajele fac totul din convingere, şi pentru cǎ sunt atât de umane, incât fac greşeli elementare, aşa cum cu toţii ne ducem viaţa zi de zi. Un act simplu, precum o mǎrturie falsǎ, poate schimba viaţa unor oameni, o poate distruge definitiv. “Atonement” nu este un film despre o penitenţǎ, mai degrabǎ este o capodoperǎ despre cât de scurtǎ şi de imprevizibilǎ poate fi existenţa umanǎ, şi despre necesitatea de a trǎi momentele care ţi-au fost date. Pentru cǎ a doua zi s-ar putea sǎ mori într-un accident banal şi sǎ laşi în urmǎ goluri pe care nu le vei mai umple niciodatǎ. Sau pentru cǎ viaţa te poate lua ca o palǎ de vânt de lângǎ cei dragi şi arunca în locuri din care nu te vei mai întoarce niciodatǎ. Aşa cǎ, de ce nu, trǎieşte-ţi clipa. Si încearcǎ sǎ salvezi ce se poate salva, înainte ca imprevizibilul sǎ-ţi rǎpeascǎ pânǎ şi posibilitatea unor ore de fericire.
Iar regizorul Joe Right surprinde cu acurateţe diverse palete artistice, de la dramatismul retragerii engleze de la Dunkerque în al doilea rǎzboi mondial pânǎ la scene de dragoste atât de intime, încât le simţi extrem de personal.
Dincolo de aceste ferestre de oportunitate, “Atonement” rǎmâne un film de dragoste impresionant. O capodoperǎ, pe care trebuie sǎ vǎ faceţi timp sǎ o vedeţi. Fǎrǎ astfel de filme, cred cǎ am uita sǎ trǎim cu adevǎrat. La urma urmelor, “la vita e bella”…
De precizat cǎ acest articol este creat fǎrǎ sǎ fi stiut de articolul Simonei. A fost doar coincidentǎ sau o dovada a impactului pozitiv al acestui film! :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu