Lacul lebedelor

compozitie: Piotr Ilici Ceaikovski
libret: Vladimir Berghicev şi V. Ghelzer

Regia: Oleg Danovski
Cu: Odette/Odile - Adina Tudor
Siegfried - Ovidiu Matei Iancu
Deirfgeis - Alin Gheorghiu
Regina Mamă - Adela Craciun
Beno - Robert Enache
Prietenii lui Beno - Gabriela Popovici, Andra Ionete, Valentin Stoica
Patru lebede mari - Mihaela Soare, Gabriela Popovici, Bianca Fota, Laura Blica-Toader
Patru lebede mici - Oana Bădănoiu, Mihaela Soare, Cristina Dijmaru, Magdalena
Rădulescu
Dirijor - Tiberiu Soare



Libretul are ca sursa de inspiratie o veche legenda rusa dupa unii, sau germana dupa altii.
Are 4 acte:
1. Printesa Odette/Odile este blestemata de un personaj malefic , fiind
transformata in lebada. Scena transformarii printesei in lebada nu il prezinta
si pe Rotbart, geniul rau, in versiunea Operei Nationale Romane.
Printul Siegfried are o petrecere de majorat, la care mama acestuia ii propune
sa-si aleaga o mireasa. Siegfried nu e deloc impresionat de dansurile fetelor si
pleaca de la bal, urmand un stol de lebede.
2. Siegfried urmareste lebedele pana acestea coboara langa un lac. Aici, printul o
observa pe Odette, se indragosteste de ea si ii jura credinta vesnica.
3. Siegfried, aflat la petrecere, este obligat sa aleaga o fata, dar refuza, pana cand
vede intrand in sala o frumoasa fata ce seamana cu Odette ( este defapt sora
geniului malefic deghizata in Odette), pe care o alege. Se casatoreste cu
impostoarea, incalcandu-si juramantul fata de Odette.
4. Odette ramane blestemata sa fie o lebada. Printul realizeaza ca s-a casatorit cu
persoana gresita si ii cere scuze lui Odette. Dragostea lor este mai puternica si rupe
vraja facuta de Rotbart.

Ce pacat că-i curvă (dupa John Ford)

Regia: Alexandru Darie
Giovanni-Vlad Logigan
Annabella-Emilia Bebu
Vasques-Claudiu Stănescu
Florio-Romeo Pop
Fratele Bonaventura -Cornel Scripcaru
Contele Soranzo -Marius Capotă
Putana-Oana Ştefănescu
Ricciardetto-Ion Cocieru
Nunţiul Papal -Marius Chivu
Philotis-Nicoleta Hâncu
Hippolita-Irina Ungureanu

Piesa “Ce păcat că-i curvă”, regizata de Alexandru Darie este un spectacol plasat la sfârşitul secolului XVII, care aduce în prim-plan o poveste de dragoste incestuoasă(dintre doi frati, Giovanni si Annabella), care reuşeşte să scandalizeze audienţa şi în zilele noastre. Lumea secolului al XVII-lea este plina de dogme si norme in care biserica are influenta mare, chiar si in viata privata a individului.

Persepolis

Persepolis
(Franceza)

Franta, 2007.
Regie: Vincent Paronnaud, Marjane Satrapi.
Voci: Chiara Mastroianni, Catherine Deneuve, Danielle Darrieux.
Durata: 95 min.

Teheran 1978: Marjane, opt ani, se gandeste la viitor si se viseaza un profet care salveaza lumea. Rasfatata de niste parinti moderni si cultivati, foarte legata de bunica sa, ea urmareste cu bucurie evenimentele ce duc la izbucnirea revolutiei care va aduce caderea Sahului si a regimului sau. O data cu instaurarea Republicii Islamice, vine timpul "comisarilor revolutiei" care dicteaza oamenilor pana si cum sa se imbrace si le impun reguli stricte de comportament. Marjane care e obligata sa poarte voalul islamic, se viseaza o adevarata revolutionara. Curand, razboiul impotriva Irakului aduce bombardamente, lipsuri si disparitia celor apropiati. In acest context din ce in ce mai dificil, limba ei ascutita si atitudinea sa rebela devin suspecte. Ca s-o protejeze, parintii ei iau hotararea s-o trimita in Austria. La Viena, Marjane traieste, la paisprezece ani, a doua revolutie din viata sa: adolescenta, libertatea, emotiile iubirii, dar si exilul, singuratatea si sentimentul de a fi altfel decat ceilalti.

Alba ca zapada si cei sapte pitici

Regie: Cornel Todea. Scenografie: Viaceslav Vutcariov. Muzica: Eduard Jighirgiu. Coregrafia: Pastorel Ionescu.
Cu: Maria Dinulescu, Marina Procopie, Liliana Donici, Anca Zamfirescu, Oliviu Cristian Bughiu, Gabriel Coveseanu

Eduard al III-lea

Regia: Alexandru Tocilescu
Scenografie: Dragoş Buhagiar
Muzică originală: Iosif Herţea

Distributia: este alcatuita din nume mari precum Ion Caramitru, Simona Bondoc,Daniel Badala, Crina Muresan, Eusebiu Stefanescu,Constantin Dinulescu,Serban Ionescu . Distributia este mult mai mare , insa eu doar am amintit cateva nume mari care au jucat in aceasta piesa.

Regele Eduard îşi organizează armata pentru un atac pe mai multe planuri împotriva Regelui Ioan şi a aliaţilor acestuia. Pe de o parte, porneşte atacul pe mare împotriva francezilor, iar pe de altă parte, el însuşi conduce trupele pentru eliberarea castelului Salisbury.
Avântul războinic îi este domolit însă de dragostea fulgerătoare care îl cuprinde pentru contesa de Salisbury, fiica vasalului său, Warwick, şi soţia contelui de Salisbury, plecat la luptă în Bretania. Eduard face abuz de puterea sa şi de jurământul de credinţă depus de tatăl contesei pentru a o determina pe aceasta să-l primeasca în patul sau. Contesa îşi apără onoarea propunându-i regelui un plan diabolic, imposibil de urmat: să îi omoare pe cei care stau în calea iubirii lor; adică o soţie - Regina Philippa şi un soţ - Contele de Salisbury. Regele Eduard îşi dă seama de poziţia ridicolă în care se află, îşi recunoaşte greşeala şi îşi reia planurile de luptă.
În partea a doua, Eduard începe asediul asupra Franţei împreună cu fiul său, Prinţul Negru. După prima bătălie în care obţine victoria împotriva francezilor, Prinţul îşi câştigă titlul de cavaler şi moştenitor de drept al tronului. Pleacă apoi pe urmele Regelui Ioan şi ale fiului acestuia. În acelaşi timp, Regele Eduard pleacă spre Calais pentru a ocupa oraşul. Tot într-acolo se îndreaptă şi Regina Philippa, supărată pe un supus al său care nu vrea să-l predea pe Regele David, prizonier de razboi, decât lui Eduard însuşi.
Contele de Salisbury eliberează Bretania şi îl repune în drepturi pe lordul Mountford. Acesta îl roagă pe conte să-i ducă regelui Eduard coroana sa ducală în semn de credinţă. Prizonierul Villiers este eliberat în schimbul obţinerii unui bilet de liberă trecere de la prinţul Charles, fiul Regelui Ioan. Contele de Salisbury reuşeşte să ajungă la regele Eduard, însă cu misiunea ingrată de a-i anunţa moartea fiului său.
Durerea provocata de această veste nu durează foarte mult, deoarece Mesagerul anunţă sosirea victorioasă a prinţului presupus mort. Regele Ioan şi prinţul Charles sunt aduşi prizonieri. Regele Eduard este proclamat rege al Franţei şi anunţă sfârşitul războiului sângeros.

In final pot spune ca regizorul mentine treaza atentia spectatorului pe parcursul intregii piese. Tocilescu şi Caramitru sunt doi artişti cu mult umor, care vorbesc cat se poate de serios despre o epoca istorica revoluta. Dupa parerea mea este un "spectacol de cinci stele" care nu trebuie ratat.

Alex si Morris

de Michael Elkin.
Regie: Gelu Colceag.
Scenografie: Liliana Cenean, Stefan Caragiu. Cu: Stefan Iordache, Mitica Popescu, Dana Dembinski-Medeleanu.

Intr-un sanatoriu geriatric, isi impart camera doi batrani, care ar mai vrea sa vrea si care isi traiesc impreuna ultimele anotimpuri. Toate astea, intr-o cascada de jonglerii verbale ce te fac sa razi cu lacrimi si sa plangi in hohote de ras...
Cei doi
Alex - un orgolios pe cat de ursuz pe atat de vorbaret
Morris - un introvertit modest
Fac schimb de bucurii, de tristeti, de fire, de biografie...
Catalizatorul acestei reactii omenesti este infirmiera, care reuseste sa armonizeze lucrurile datorita nesfarsitei sale capacitati de a intelege, dar si sa induca un frison de senzualitate reala in lumea tesuta din fantasme a celor doi barbati.

Escu...

am fost acum 2 luni impreuna cu tea la teatrul de comedie la : Escu

De Tudor Musatescu
Regia: Alexandru Dabija
Decor: Puiu Antemir
Costume: Anca Raduta
Distributia: Vladimir Gaitan, Ion Lucian, Dumitru Rucareanu, Dumitru Chesa, Gabriela Popescu, Marius Florea Vizante, Mihaela Teleoaca, Delia Nartea, Eugen Racoti, Mihaela Macelaru, Aurelian Barbieru, Serban Georgevici, George Grigore.

...ESCU reda perioada anilor '30, cu o lume plina de intrigi si de false probleme, mai ales cand este vorba de viata politic. Decebal Sp. Necsulescu trece dintr-un partid intr-altul, ca sa isi atinga scopurile, fara sa ii pese prea mult. Atmosfera redata de Tudor Musatescu se suprapune situatiei politice postdecembriste din Romania. Un alt aspect al acestei montari este latura erotica. Personajele actioneaza ca urmare a unor impulsuri sexuale (Miza, fiind casatorita cu un barbat in varsta, curteaza pe cei mai tineri) sau se folosesc de relatii mai putin ordoxe pentru a-si atinge scopurile (Nina este amanta lui Decebal Sp. Necsulescu pentru a ocupa o functie importanta la Ministerul Comertului)... in concluzie e un spectacol care se merita vazut

Corsarul

Opera Naţională Bucureşti propune iubitorilor baletului clasic, în premieră absolută pe scena bucureşteană, întalnirea cu celebra coregrafie „Corsarul”, imaginată în veacul trecut de Marius Petipa. Montată în adaptarea coregrafului Vasily Medvedev, invitat de la Teatrul ''Marinski'' (Kirov) din Sankt Petersburg, spectacolul se doreşte, potrivit maestrului Mihai Babuşca, „un adevărat Hamlet al baletului”.




Pe muzica lui Adolf Adam, interpretată de Orchestra ONB, dirijată de Ciprian Teodoraşcu, vor evolua primi balerini şi ansamblul de balet al teatrului. La premiera de sambătă, 28 aprilie, din distribuţie vor face parte Corina Dumitrescu (Medora), Ovidiu Matei Iancu (Conrad), Gigel Ungureanu (Isac Lankedem), Gabriela Popovici (Gulnara), Traian Vlas (Birbanto),Vlad Toader (Ali), George Mocanu (Said Paşa). Pentru iubitorii baletului clasic va avea loc un ultim spectacol-repetiţie vineri, 27 aprilie, la care intrarea este liberă.

Luat in ansamblu, noul spectacol de balet de la Opera Nationala bucuresteana are fascinatia unei povesti din „1001 de nopti”, decorul si costumele create de Adriana Urmuzescu sporesc atmosfera feerica si ofera publicului exact ceea ce ii lipseste: o evadare din cotidianul tumultuos si stresant, intr-o lume paralela, mai frumos colorata, in care binele invinge, invariabil, raul. Micile desincronizari din dansul piratilor pot fi puse pe seama faptului ca spectacolul este, inca, insuficient rodat, dupa cum si cele cateva stridente (destul de greu sesizabile, de altfel) ale orchestrei pot fi motivate de emotiile premierei. Pe scurt, „Corsarul” care tocmai a „atacat” Opera poate fi cel mai bun leac pentru oboseala si depresie, intr-o frumoasa seara de primavara!

ULTIMA SAPTAMINA PENTRU RECENZII

Dragi elevi,

Deoarece cred ca s-a strecurat o confuzie cu privire la termenul si conditiile conform carora veti primi a doua nota pentru a putea incheia cu bine acest an scolar si experienta noastra de vreo doi ani cheltuiti pe eforturile de a intelege arta, revin cu citeva mentiuni. Daca sezonul de primire de articole s-a incheiat definitiv, cel de PRIMIRE RECENZII mai dureaza doar O SAPTAMINA, incepind cu astazi 26 mai 2008. Daca este depasit termenul, se primeste nota cuvenita. Doar saptamina viitoare se mai pun note, urmatoarea fiind rezervata mediilor si situatiilor limita.

Ilustratie cu dispozitivul lui Marey de fotografiat, fusil photographique, dupa 1882.

Genurile spectacolului teatral: BALETUL -lectie

Baletul: gen teatral care implica o proportie specifica intre dans, pantomima si muzica.

[compozitie coregrafica; sinteza a mijloacelor expresive ale corpului uman -miscare, gesturi, pozitii/posturi, mimica, atitudine-, organizate intr-un dans scenic stilizat, a carui dinamica si al carui ritm sint sugerate de muzica]

Originile cele mai indepartate ale baletului se regasesc in dansurile ritualice si ceremoniale antice, insa abia prin Renastere incepe sa se cristalizeze ca gen propriu. Atunci baletul se prezenta ca un dans improvizat sub forma de pantomima insotita de muzica, pe un subiect dat, de regula mitologic.
In acea epoca apare si prima incercare de stabilire a principiilor coregrafice prin eforturile lui Domenico de Ferrara.

Prima compozitie coregrafica aproape de genul baletului a fost Le Ballet comique de la reine din 1582, in timpul lui Ludovic al XIII-lea, cu o tema inspirata din Odiseea: fabula Circe, pe o coregrafie de Balthazar Beaujoyeux, bazata pe un stil geometric.

Primul pas spre formula moderna a baletului a fost realizat de J.G. Noverre (autor al Lettres sur la danse, 1760), prin eliberarea de cintec si cuvinte si prin urmarirea cu precadere a expresivitatii de sine statatoare a dansului.

Istoria baletului cuprinde cel putin trei etape importante:
-epoca preliminariilor, a experimentelor
-epoca clasica, a baletului alb, corespunzatoare secolelor al XVIII-lea si al XIX-lea si romantismului muzical.
-epoca moderna, care include perioada expresionista si Baletele Ruse.

In epoca clasica se stabileste o terminologie, costumul "standard" si normele specifice baletului. Datorita participarii criticilor si coregrafilor francezi, terminologia se va pastra in limba franceza -attitude, grande elevation, assembles, sissonne, arabesque, danseur,-euse etoile, s.a.

Costumul de balet:
balerina: corset strins fara mineci sau cu mineci scurte pentru a alungi silueta, fusta scurta in forma de corola de crin rasturnata, care impreuna cu corsetul se numeste tutu, ciorapi lungi colanti si poante cu panglici, intarite in virf.
balerinul: maiou strimt si alb, pantaloni colanti si pantofi demi-poante, peste care se pun accesoriile specifice fiecarui rol.

Concomitent cu le ballet blanc se dezvolta baletul de caracter incpirat de dansurile populare ale diferitelor tari.

[Maria Taglioni a introdus tehnica poantelor]
[in secolul al XVIII-lea exista intre dansatori o egalitate a rolurilor expresive, care insa va fi depasita in secolul al XIX-lea cind apar poantele si odata cu ele noi tehnici coregrafice; dansatoarele ii vor intrece pe barbati in elevation cu ajutorul poantelor]

[balerinul va deveni din ce in ce mai discreditat in romantism, deoarece dansatoarele cistiga mai multa admiratie, diminuind rolul dansatorului la cel de sustinator. Un exemplu este spectacolul Silfida cu un pas des quatre pentru dansatoarele Taglioni, Elssler, Grisi si Grahn la Londra in 1845]

[secolul al XIX-lea se va remarca prim numele marilor balerine Carlotta Grisi, Maria Taglioni, Fanny Elssler, Lucile Grahn, Fanny Cerrito]

[traditiei scolilor franceza si italiana de balet i se va alatura la sfirsitul secolului al XIX-lea, scoala rusa care i-a lansat pe coregrafii Marius Petipa (academist, autor al coregrafiilor pentru Lacul Lebedelor si Frumoasa din Padurea adormita, de P.I. Ceaikovski), Lev Ivanov (coregraf pentru Spargatorul de nuci, de P.I.Ceaikovski), Alexander Gorski, dansatorii Vaslav Nijinski, T. Carsavina, Ana Pavlova, Olga Spesvitseva, Rudolf Nureiev, s.a.]

Baletul modern:
-expresionismul in care se produc mari autodidacti si improvizatori ca Loie Fuller, Isadora Duncan, si mai recent Martha Graham.
-Baletele Ruse conduse de Serghei Diaghilev, avind un dublu caracter riguros si experimental. In fenomenul Baletelor Ruse vor fi implicati muzicieni ca Igor Stravinski (Petruska, Pasarea de foc, Le Sacre du Prientemps), Maurice Ravel, Arnold Schonberg, Manuel de Falla (Nopti in Gradinile Spaniei, Tricornul), Claude Debussy, pictori ca Leon Bakst, Pablo Picasso, Georges Braques, Henri Matisse, coregrafi precum Leonid Massine, Serge Lifar, Georges Balanchine, Mihail Fokine s.a.

In baletul contemporan s-au remarcat coregrafi ca: Maurice Bejart (autor al unor coregrafii cum sint: Simfonia a IX-a de Beethoven sau Messa pentru timpul prezent) sau Roland Petit.


Compozitori de balete (muzica pentru balet):
Lully, Rameau, Gluck, secolul al XVIII-lea, Beethoven autor al baletului Prometeu, Leo Delibes (a compus Sylvia, Coppelia acesta din urma dupa o poveste de E.T.A. Hoffmann), P.I.Ceaikovski (Lacul Lebedelor, Spargatorul de nuci, Frumoasa din Padurea adormita), Igor Stravinski, Bela Bartok, Asafiev, Aram Haciaturian, Serghei Prokofiev (Romeo si Julieta) , Minkus (Don Quijote), Mihail Jora, Z. Vancea, Paul Constantinescu, A. Mendelshon, H. Jerea, s.a.

Corsarul

De Adolphe Charles Adam
Regia si coregrafia- Vasily Medvedev, dupa Marius Petipa
Conducere muzicala- Ciprian Teodorascu
Scenografia- Adriana Urmuzescu

Duminica seara, incepand cu ora 6.30, la Opera Romana a fost prezentat spectacolul de balet "Corsarul". Acesta a avut prima reprezentatie pe scena ORB pe 28 aprilie si cuprinde 3 acte.

In primul act, actiunea se desfasoara intr-un bazar oriental la Adrianopole, unde negustorii isi etaleaza marfurile colorate,langa piata de sclave. In piata isi face aparitia un grup de corsari condusi de Conrad. Acesta o intalneste pe Medora, o tanara sclava grecoaica detinuta de Isaac Lankedem, si cei doi se indragostesc. In bazar soseste Seid-Pasa, care le cumpara pe Medora si Gulnara pentru haremul sau. Totusi, planurile sale nu se implinesc deoarece Conrad si corsarii o rapesc pe Medora si pe celelalte sclave si pornesc spre insula lor.

Actiunea celui de-al doilea act se petrece pe Insula Corsarilor, unde Conrad si Medora se adapostesc intr-o pestera.Birbanto, prietenul lui Conrad, aduce sclavele capturate si acesta le elibereaza, la insistentele Medorei. Acest lucru starneste nemultumirea lui Birbanto si a catorva dintre corsari, iar Lankedem, care fusese si el capturat, se apropie si le dezvaluie un plan pentru recuperarea sclavelor si a Medorei ce cuprindea strecurarea unui somnifer in cupa lui Conrad. Planul este pus in aplicare si astfel Medora este lasata fara aparare in fat celor care vin s-o rapeasca. Ea incearca sa se apere si il raneste pe unul dintre agresori, dar in final este coplesita de forta agresorilor si este luata cu forta de langa iubitul sau.

Actul al treilea are trei tablouri. Primul se petrece la palatul lui Seid-Pasa, nde acesta se bucura de compania Gulanei. Ambele personaje se bucura la vederea lui Lankedem si a Medorei. Cativa pelerini se opresc la palat in drum spre Mecca si cer gazduire.

Actiunea din al doilea tablou se petrece in gradina palatului, unde se desfasoara o serbare data de Pasa in cinstea oaspetilor. Conrad isi dezvaluie identitatea in fata Medorei, renuntand la vesmantul de pelerin si ceilalti oaspeti se dovedesc a fi tot corsari,veniti pentru a-l ajuta sa o salveze. Ei organizeaza o ambuscada, dar Seid-Pasa scapa. Medora il recunoaste pe Birbanto dupa rana pe care i-o facuse in timpul rapirii si ii dezvaluie lui Conrad tradarea acestuia, dupa ce si Gulnara il rugase s-o apere de el. Tentativa lui Birbanto de a-l omori esueaza.

Al treilea tablou reprezinta epilogul. Corsarii pleaca pe mare, incepe furtuna, corabia se izbeste de o stanca si se scufunda. La sfarsit, pe o stanca se vad doua siluete imbratisate, Conrad si Medora.

Vizionare placuta!

P.S.
Pozele sunt de pe programul spectacolului.;))

Postare articole: SEZON ÎNCHIS!

Dragi elevi,

Au trecut deja zece zile de la data limită stabilită pentru publicarea articolelor voastre pentru blogul clasei. După cum am convenit, nimeni nu mai poate posta articole noi care să conteze pentru prima din cele -cel puţin, două note, însă putem în continuare menţine un dialog pe tema artei şi a influenţei sale asupra altor domenii de cunoaştere, a vieţii sau cercetărilor de orice fel. Îmi cer scuze dacă am neglijat pe cineva prin lipsa comentariilor scrise, imposibil de oferit într-un timp atît de puţin ca al meu. Ramîn încă dator; promit că măcar temei kitsch-ului, propusă, dar aproape ignorată, voi răspunde cu o replică pe masură. Promit iarăşi să organizez premierea celor mai bune intervenţii imediat ce îmi voi fi degajat puţintel programul, sufocat de datorii. Şi iarăşi, făgăduiesc să postez pe fiecare din blog-uri cîte un film scurt, în vederea obţinerii comentariilor voastre, ca alternativă posibilă la tema recenziilor, iată deja atacată. Voi adăuga, cum e firesc, şi un clasament al blog-urilor, împreună cu cîteva aprecieri critice. Pînă atunci, mă voi rezuma să afirm că proiectul nostru şi-a atins scopul doar parţial şi cu succese moderate, în pofida cîtorva articole si propuneri deosebite. Am observat în general superficialitate, lipsă de responsabilitate intelectuală, neîncredere, lipsă de loialitate si punctualitate, deopotrivă cu lipsa respectului de sine. Desigur, lucrurile se schimbă şi nu se opresc aici şi nu pot să nu mă arăt extrem de voios faţă de suficient de numeroasele cazuri, pînă la urmă, cînd toate acestea au fost altminteri. Există printre voi oameni serioşi, sinceri, curajoşi si plini de haz, cu multe şanse. Sper că ne-a fost de folos tuturor, măcar ca experienţă de comunicare, dacă nu chiar intelectuală. Cu drag,

prof. Bogdan Teodorescu

Festivalul International de Teatru de strada

Anul acesta va fi organizat la Bucuresti festivalul de teatru in strada, "B-Fit", care va dura aproximativ patru-cinci zile si la care vor participa trupe din Romania, Germania, Cehia sau Franta.

Aceasta versiune de teatru in aer liber este una a Festivalului International de Teatru B-Fit, care are loc din doi in doi ani si care s-a desfasurat pentru prima oara anul trecut la Bucuresti, potrivit Newsin.Prin acest proiect se doreste crearea unei traditii prin care publicul sa fie aproape de artisti. Aceasta a precizat ca spectacolele, care vor dura aproximativ 30 de minute, vor avea loc in pietele mari din Bucuresti si vor fi gratuite..

In aceasta editie,Compania Transe Express Circuss va prezenta doua spectacole,Le mobile Homme si Le Lacher de Violons.Specializata in scenografiile spectaculoase si aeriene, Transe Express parcurge lumea intreaga pentru a-si exporta miracolul urban.Inca din anii 1990,Transe Express inventeaza Arta Celesta si produce spectacole aeriene care ii permit sa-si inscrie imaginile monumentale in labirintul orasului.

www.transe-express.com

Compania Off, companie care promoveaza artele strazii, se joaca cu teme universale:dragostea,moartea,toate aceste elemente in dialog cu spatiul de reprenzentare, orasul.Cu sudoare,fantasme si extravaganta, Off stabileste o relatie fizica cu publicul. Va darui Bucurestiului spectacolul sau Girafele, in care o turma de girafe, pe piciorange oarbe si invizibile, dau buzna in oras...

www.compagnieoff.org

O experienta de neuitat

putem trece la un ton mai putin formal inteleg?

Odihneaskase in pace... Shia trait traiu' shia mancat malaiu'... a trait in perioada 26 februarie 2008-09 mai 2008, a dus o viata linistita fara excese fara compromisuri, shia trait viata la "max"... ca un adevarat blog...

a insemnat mult pentru mine, il aveam chiar in bookmarks toolbar folder... intram pe el de fiekare data knd deschideam calculatorul... ce vremuri!!! mi-aduc aminte si acum cum comentam la cate un articol mai in gluma.... mai in serios... am petrekut clipe frumoase impreuna...acum s-a dus saraku'

cert este ca am invatat chestii interesante si foarte utile in viata de zi cu zi si puternic ancorate in realitate...(cu accent pe utile si pe realitate)

nimic din toate acestea nu ar fi fost posibile fara :interventiile domnului profesor( care chiar daca au suparat pe unii dintre voi pe mine m-au lamurit) si fara complicele dumnealui: Nicole (care din pacate ne-a impiedicat sa intrecem masura)

R.I.P.!!! odihneshte-te in pace blogule mult iubit...






epitaf:

Noaptea europeana a Muzeelor

Pentru prima data, muzeele din Bucuresti se vor asocia acestei manifestari al carei success popular in Europa este astazi rasunator. Intre Muzeul National de Arta Contemporana si Muzeul Satului s-a elaborat un traseu numit <Muzee toata noaptea> care va permite fiecaruia sa hoinareasca in voie printre bogatiile muzeistice bucurestene, accesibile gratuite si special pregatite pentru aceasta ocazie.Si pentru a nu ramane departe, sala de cinema Elvira Popescu se va deplasa la sala Auditorium a Muzeului National de Arta al Romaniei pentru a prezenta mai multe filme ale artistilor de avangarda de ieri si de azi!

calmul de dupa furtuna

acum ca data limita a trecut si activitatea blogului s-a redus la zero, m-am gandit ca ar fi cazul ca fiecare dintre noi sa-si spuna o parere cu privire la blog.

putin mircea radu cu un: 'ce a insemnat in viata voastra?', si un pic de dan negru cu al sau 'pro sau contra?'.

cam asta ar fi.
nu primiti nota pe ce o sa comentati aici, asa ca, le urez opiniilor destrabalare placuta. :)

FANart,CINEmatics si arta jocurilor pe calculator in general.

Un circuit normal al unei idei bune este considerat a fii intai o carte,apoi un film,apoi eventual un joc pe calculator de calitate indoielnica.Putini producatori din industria computerizata de astazi pun accent pe o poveste bine inchegata cu numeroase idei originale,inca si mai putini fac mai mult decat sa preia un engine grafic preexistent si sa modifice usor texturile mediului si ale personajelor.Mai mult?Adica sasa stranga o echipa de oameni talentati,printre care si artisiti care sa aduca la viata povestea,storyline-ul jocului,oameni care fac mai mult decat sa execute care fac parte dintr-un proces creativ.
Obiceiul prost(se pare) de a incepe un joc pe calculator de la o idee originala nu este un obicei nou.Cateva companii aflate pana nu de mult in esalonul 2 dupa mari producatori de engine-uri grafice au construit jocurile de la 0 lasand cate o bucata din suflet pe fiecare bit programat,texturat,desenat si animat al jocului precum si pe fiecare rand scris sau vorbit de personajele jocului.
Sunt cateva jocuri care mi-au adus ceva in plus in afara orelor pierdute in fata calculatorului care contin in povestea lor idei de o deosebita profunzime.De altfel sunt jocuri al caror punct tare este in primul si in primul rand povestea.
Cativa dintre voi stiu ca as fi in stare acum sa povestesc pe rand storyline a cateva jocuri acoperind multe pagini de scris,si de altfel stiu ca nu as reusi inca sa acopar tot.De aceea propun sa vedeti o alta poveste,o poveste a imaginilor si a scenelor care cred eu sunt semnificative din punct de vedere artistic chiar desi nu vor fi cel mai probabil considerate vreodata opere de arta in adevaratul sens al cuvantului.Sunt totusi imagini si scene ce vorbesc despre daruirea atat a artistilor(gameart) cat si ceea a fanilor (fanart).Istoria unor jocuri cu pana la 10 mil de utilizatori cum este astazi World of Warcraft vorbeste despre alt circuit al ideilor cu jocul la inceput,cartile dupa si filmul la sfarsit.Vorbesc de taria muncii creative a unor oameni in creeare unor jocuri pe calculator.
Cum lista unor astfel de jocuri este scurta voi lasa sa vorbeasca in locul meu imaginile si cinematicurile.

1) Legacy of Kain(respective trademark Eidos Interactive,Silicon Knights,Crystal Dynamics)

considerata de multi seria cu cel mai frumos storyline din istoria jocurilor pe calculator istoria celor doi vampiri vorbeste despre responsabilitatea omului asupra lumii in care traieste,despre deciziile care schimba cursul unei lumii despre ciclul inexorabil al vietii si mortii despre un pariu ca moneda poate pica si pe margine.


Kain-personajul eponim al jocului.




Raziel-personaj principal in 2 dintre cele 5 jocuri ale seriei si de asemenea personaj principal in alternanta cu Kain in ultima parte a seriei Defiance.


Concept art pentru Blood Omen-1994





Soul Reaver 1997











Soul Reaver 2000
















Legacy of Kain Defiance












pentru mai multe imagini vizitati siteul eidos interactiv si www.nosgoth.net



Blizzard Entertainment


Fanart-http://www.blizzard.co.uk/inblizz/fanart/
Blizzard.net

Iata si cateva cinematics-uri,filme realizate in CGI complet animate de o calitate exceptionala pentru care fiecare minut de film inseamna saptamani de munca.De asemenea muzica este realizata in colaborare cu orchestra simfonica din Praga.


Diablo II

in mare ele prezinta o mare parte din universul jocului desi sunt complet separate de mersul personajului controlat de jucator

Act I-Sister's Lament
Act II-Desert Journey
Act III-Mephisto's Jungle
Act IV-Enter Hell
Epilogue

Lord of Destruction

Act V
Destruction's End


Warcraft III-Reign of Chaos

Human Opening
Human Ending
Undead Ending
Orc Ending
Night Elf Ending

The Frozen Throne

The Awakening
Ending

Trailers

World of Warcraft

World of Warcraft-Burning Crusade

Starcraft II-WWI-Koreea 2007


Sper ca macar cate ceva va placut,e un post mai mare si vom mai adauaga pe parcurs(Prince of Persia s.a.m.d),ii multumesc pentru ajutor lui Pallos Alexandru pe care s-ar putea sa-l stiti.

KABUKI LA SIBIU

Kabuki la Sibiu

Compania Heisei Nakamuraza, unul dintre cele mai cunoscute nume in teatrul kabuki, va deschide Festivalul International de Teatru de la Sibiu de anul acesta cu piesa “Natsu Matsuri Naniwa no Kagami” (Reflectare a festivalului din Osaka), scrisa in anul 1745. Compania Heisei Nakamura va sustine in cadrul aceluiasi Festival in total 4 reprezentatii in zilele de 29, 30, 31 mai si 1 iunie, dupa urmatorul program: 29, 30, 31 mai: ora 22.001 iunie: ora 19.00 Toate spectacolele vor avea loc la Hala Libra-Balanta din Sibiu, iar durata unui spectacol va fi de 2h. Compania Heisei Nakamuraza numara aproximativ 88 de membri si va fi condusala Sibiu de domnul Jun’ichi Sakumoto .Compania a sustinut recent spectacole de kabuki la New York si Berlin. Este prima reprezentatie in intregime a unei piese de kabuki in Romania, in interpretarea exceptionala a unor actori de prestigiu ai acestui gen de teatru traditional japonez. Pretul unui bilet este de 20 lei. Detalii puteti gasi si pe site-ul oficial al Festivalului International deTeatru Sibiu 2008: http://www.sibfest.ro/

Arta egipteana. Piramidele

Arta egipteana impresioneaza in primul rand prin surprinzatoarea modernitate. Il impresioneaza mai putin pe contemplatorul cu preferinte pentru estetica baroca, romanica sau realista; in schimb il va entuziasma pe devotatul artei clasice.
Egiptenii vedeau obiectele bidimensional, sub o forma simplificata, fapt sugerat si de numeroasele desene specifice, ce nu au un aspect tridimensional, spre exemplu desene ale diferitor zeitati:

Anubis Ra, zeul Soarelui

Arta egipteana este o arta de mare demnitate si distinctie. Este ermetica, inchisa oricaror sugestii venite din partea artei altor tari , pastrand un aer de profunda solitudine.

Piramidele au aparut in timpul dinastiei a III–a. Primul monument de acest fel a fost construit de vizirul si arhitectul Imhotep pentru regele Djeser de la Sakkara, fondatorul dinastiei a III–a la Saqqara. Piramida o suprapunere in diferite peste o mastaba patrata are dimensiuni impresionante laturile bazei dreptunghiulare de 109m si 121m iar inaltimea de 61m, in 6 trepte mari. Camerele funerare ale regelui si a 11 membri ai familiei sale erau sapate in stanca. Sarcofagul regal era depus in fundul unui put adanc de 28m.In timpul dinastiilor urmatoare au fost construite marile piramide de la Giseh. Ele se numeau "Orizontul lui Kheops", "Mare este Khefren" si "Divin este Mikerinos".

Un coridor in panta duce la camera funerara , in care se afla si astazi sarcofagul lui Kheops. Situata in centrul piramidei, camera funerara a faraonului – lunga de 10,50m, lata de 5m si inalta de 6m – este in intregime din granit. Intrarea in camera funerara a fost obturata prin trei lespezi mari de piatra, apoi blocuri de piatra de granit astupa complet coridorul de acces. Din galeria de intrare se ramifica un coridor care coboara in panta pana la o adancime de 31m sub nivelul bazei piramidei la un put destinat sa adaposteasca sarcofagul regal.
Cea mai mare piramida de la Ghizeh, cea a lui Keops (fig. 1), are niste dimensiuni impresionante. Astfel ea poate cuprinde in interior catedrala din Milano, biserica Santa Madia del Fiore din Florenta, catedrala Sf. Petru din Roma, Westminster Abbey si catedrala Sf. Paul din Londra. Napoleon insusi a calculat ca cele trei piramide de la Ghizeh ar avea piatra suficienta pentru construirea unui zid inalt de trei metri si gros de 0,3m in jurul granitei Frantei.
Observam astfel maiestria impresionanta a egiptenilor in arhitectura. Fiecare detaliu al constructiei unei piramide este analizat si pus in aplicare utilizand abilitati arhitecturale superioare. Rabdarea pe care o aveau pentru a construi piramidele (constructia lor dura ani intreg) este direct proportionala cu ambitia sau cu frica pentru stapanul lor, faraonul, trimisul zeilor pe pamant.

Am 2 intrebari pe care as vrea sa le discutam:
Sunt egiptenii cei mai mari arhitecti ai lumii antice?
Populatia egipteana lucra cu atata putere la constructia unei piramide din frica pentru faraoni si zei, sau considerau intradevar ca scopul lor in viata este acela de a-si sluji stapanii?

Pictura rupestră

Observ că multe din articolele de pe blog sunt despre subiecte destul de recente aşa că acest articol vorbeşte despre ceva ce se întâmpla în preistorie (primele picturi rupestre sunt de acum 50000 de ani!).

Pictura rupestră ori pictura pe stânci este un termen generic desemnând picturile realizate pe stânci, bolovani, pereţi muntoşi abrupţi sau pe pereţii şi tavanele peşterilor, de obicei datând din timpuri preistorice. Picturi pe pietre au fost făcute încă din paleoliticul superior, cu circa 50.000 - 40.000 de ani în urmă. Se crede că aceste picturi murale au reprezentat opera celor mai respectaţi membri ai tribului, bătrâni şi şamani.

Cele mai vechi urme de activitate picturală sunt imaginile rupestre (sau parietale), adică pictate sau gravate pe stâncă şi care au fost conservate mulţumită poziţiei lor greu accesibile, sau blocării ulterioare a intrării în peşterile ce le adăposteau. Aceste rămăşiţe ale culturii paleolitice, contemporană cu ultima glaciaţie, datează de 10 000 - 30 000 de ani î.e.n. Localizarea lor geografică este, evident, foarte dispersată. Totuşi, zona aşezărilor cercetate până azi este practic eurafricană; ea se întinde din valea Dordogne-ei până în Natal, trecând prin Levantul spaniol. Complexele cele mai vestite sunt: grota Lascaux, în Franţa şi cea de la Altamira în Spania.

Picturi din Grota Lascaux:





Pictura din Pestera Altamira(Spania):

Picturile rupestre de la Sierra de San Francisco se gasesc in regiunea Baja California, Mexic. Ele au fost create de un grup de oameni numiti Cochimi sau Guachimi. Exista aproximativ 250 de situri in Rezervatia El Vizcaino in statul Baja California Sur in nordul Mexicului. Motivele includ figuri umane, arme si specii de animale (iepuri, puma, lincşi, caprioare, balene, caracatite, vulturi etc.). De asemenea exista şi numeroase elemente abstracte. Picturile dateaza intre anii 1100i.Hr.-1300d.Hr.

Picturile sunt admirate pentru calitatea lor excelenta, profunzimea, varietatea si originalitatea reprezentarilor umane si animale, pentru culorile remarcabile si starea buna de conservare. Picturile de la Sierra de San Francisco au fost nominalizate in 1989 si au devenit Patrimoniu Mondial in 1993.

Mai sunt multe situri in care au fost gasite asemenea picturi sau gravuri in piatra (Kazahstan, SUA, Africa de Sud, Somalia) dar nu as putea sa spun mai multe fara sa plictisesc. Sper ca vi s-a parut interesant si astept comentariile.

Teatrul japonez

Kabuki este un gen de teatru tradiţional japonez, originea numelui trăgându-se din verbul kabuku, care înseamnă a fi excentric, ieşit din comun sau din limitele bunului simţ. Începuturile sale se regăsesc în primii ani ai secolului al XVII-lea, perioada cunoscută sub denumirea de kabuki-odori. Prima interpretă a genului a fost Kuni, care a dansat în travestit, îmbrăcându-se în nişte straie bărbăteşti mai ciudate. În istoria kabuki, artista apare sub numele de Izumo no Okuni (Okuni din Izumo).

Când teatrul a devenit popular, mai multe grupuri de curtezane au început să-l imite, noua formă intitulându-se Onna-kabuki (kabuki feminin). Spectacolele au fost susţinute atât în Kyoto, cât şi-n Edo(actualul Tokio) sau în alte regiuni ale Japoniei. În 1629, însă, a apărut un ordin care interzicea acest tip de spectacol pe motiv că morala publică era afectată. Astfel, încet-încet, Onna-kabuki a dispărut, iar oamenii şi-au orientat interesul către wakashu-kabuki, interpretat de băieţi până la vârsta primului bărbierit. Dar cum şi eu au reuşit să afecteze morala, în 1652 a fost emis un nou ordin de interdicţie.

A urmat perioada yaro-kabuki, artiştii fiind de această dată bărbaţi maturi, după care a început onnagata (bărbaţi interpretând roluri feminine). Erau anii în care şarmul personal era considerat mai important decât talentul actoricesc. A venit rândul wagoto şi genroku să fie la modă (1688-1704), kabuki înflorind în Edo şi Kamigata (Tokio şi Osaka).
Trebuie amintit faptul că in această formă de teatru japonez un rol semnificativ îl avea machiajul şi măştile care ajutau la o mai bună exprimare a trăirilor personajelor.

Aceasta forma de teatru japonez are totodata si caracter sincretic,impletindu-se cu muzica si dans. Datorita tocmai acestui caracter sincretic(impletirea artelor) Kabuki a fost considerata opera japoneza.

Kabuki se pare ca isi are originea in Ningyo-joruri(teatru de papusi),primele manifestari de Kabuki fiind de fapt o adaptare a pieselor cu marionete.

Desi ar mai fi multe de spus ma opresc in incercarea de a nu plictisi.Am ales acest subiect intrucat am vrut sa arat ca manifestarile artistice din Extremul Orient nu sunt cu nimic mai prejos decat cele europene.

Pierre-Auguste Renoir

Pierre-Auguste Renoir (*25 februarie 1841, Limoges - 2 decembrie 1919, Cagnes-sur-Mer), unul din cei mai celebri pictori francezi, creator - împreună cu Claude Monet, Alfred Sisley, Paul Cézanne - al curentului impresionist. Dragostea lui pentru desen, artă figurativă şi portrete l-a îndepărtat mai târziu de impresionism. Sub influenţa lui Ingres, începând din anul 1883, universul său coloristic devine mai blând, pictează trupuri feminine strălucitoare. Denumit pe drept "pictorul bucuriilor vieţii", Renoir pictează cu pasiune până în ultima clipă a existenţii.

Viaţa şi Opera

Pierre-Auguste Renoir s-a născut la 25 februarie 1841 în Limoges. Tatăl său a fost croitor. Copilăria şi-a petrecut-o în Paris, într-un cartier apropiat de palatul Louvre. La 13 ani lucrează deja ca pictor de porţelanuri, mai târziu pictează evantaie şi jaluzele, reuşind să strângă o sumă de bani pentru a putea studia pictura. Timpul liber îl petrece la Louvre, unde copiază lucrările expuse în muzeu. După un scurt timp petrecut în şcoala pictorului Charles Gleyre, în 1862 este admis în Académie des Beaux-Arts din Paris. La şcoala de pictură a lui Gleyre cunoaşte şi se împrieteneşte cu Claude Monet, Fréderik Bazille şi Alfred Sisley care studiau şi ei pictura. Ei resping arta somptuoasă acceptată în acel timp de "Salonul Oficial", celebra expoziţie anuală pariziană, unde lucrările erau admise după o selecţie minuţioasă. Renoir reuşeşte să expună în 1865, dar în anul următor este respins, împreună cu Manet şi Cézanne. Lucrul se repetă şi în 1867. Renoir se mută, împreună cu Monet, în casa lui Bazille din strada Visconti. Bazille dispune de mijloace financiare graţie averii tatălui său, cei trei prieteni lucrează împreună toată ziua, iar serile şi le petrec la cafeneaua Guerbois, loc de întâlnire a avangardei artistice.
În 1869 Renoir petrece mult timp la Bougival, împreună cu Monet. În 1867 şi 1970 expune din nou la Salon. Moartea prietenului său, Bazille, căzut pe front în 1870 în Războiul franco-prusac îl afectează profund. După sfârşitul războiului, îl vizitează des pe Monet, care locuia atunci la Argenteuil, în apropiere de Paris. Vin aici şi Sisley, Pissarro şi Manet, pentru a picta împreună.

"La Grenouillère", 1869

Cei patru fondează asociaţia Société d'artists, care organizează în 1874 prima expoziţie a impresioniştilor. Câţiva colecţionari încep să se intereseze de pictura impresionistă şi unele pesoane influente îi comandă portrete. La sfârşitul anului 1879 pleacă în Italia, unde descoperă pe marii maeştrii ai Renaşterii. Renoir începe săşi formeze propriul său stil. Personajele scoase în evidenţă cu contururi ferme din fundalul deschis al pânzelor sale amintesc de frescele italiene, iar trupurile albe ca porţelanul trimit la arta lui Ingres (période "ingresque")

Artistul este chinuit de o paralizie parţială şi de reumatism. Medicii îi recomandă o climă mai blândă, motiv pentru care în 1907 îşi cumpără o proprietate la Cagnes-sur-Mer, lângă Nisa. În 1919 este distins cu Ordinul Legiunii de Onoare. Ultimii ani ai vieţii sunt marcaţi de moartea rudelor apropiate, de război şi de boală. Renoir continuă însă să picteze. Lucrează şezând, cu penelul fixat de mâna dreaptă, dar regretă că nu mai poate picta tablouri mari. "Cred că n-a trecut nici o zi în viaţa mea în care să nu fi pictat" - mărturiseşte artistul cu puţin înainte de a muri. Se stinge din viaţă la 2 decembrie 1919.

Jeunes filles au piano", 1892