“The Golden Compass” / “Compasul Auriu(2007)”

Bazat pe romanul original al lui Philip Pullman, intitulat “Northern Lights” / “Luminile Nordului”, “The Golden Compass”reprezinta o combinatie reusita intre cartile de fantasy clasice si istoriile alternative pe care diversii autori le-au creat de-a lungul timpului.
"The Golden Compass" se prezinta ca o extraordinara aventura fanstastica, plasata intr-o lume alternativa, unde fiecare om este insotit de un animal. Aici vei intalni ursi care vorbesc si se lupta, vrajitoare care stapanesc regatul cerului si o specie ciudata numita gyptian.
Ideea de baza este foarte simpla – totul este relativ, nimic nu ramane stabil (va mai amintiti de zicala lui Herodot cum ca “totul curge”?).

Despre ce este vorba ?

Personajul principal al povestii este Lyra, (interpretata de Dakota Blue Richards), o fetita de 12 ani care incearca sa-si salveze un prieten rapit de o misterioasa organizatie numita The Gobblers. Unchiul ei, Lord Asriel, refuza sa o lase sa plece, dar misteriosul domn Coulter ii promite micutei ca o va insoti in aventura vietii ei. Singurul lucru pe care Lyra il va lua in calatorie este alethiometer-ul, o busola ciudata ravnita de numeroase personaje nu tocmai pozitive. Cand Lyra afla adevarul despre prietenul ei rapit, depinde numai de ea sa opreasca razboiul care ii ameninta lumea.

Poate ca subiectul in sine nu are prea mult senzational, cum se intampla in seria Harry Potter sau in “Stapanul inelelor”. Cu siguranta insa ca punerea in scena din film il face foarte vizionabil (de altfel filmul a si castigat un Oscar pentru efecte vizuale). Scenele de lupta nu sunt deloc grabite si nici nu dau impresia de science fiction pe care multe din filmele normale de actiune o ofera din belsug. Dealtfel, partea a doua, ”His Dark Materials” / ”Materialele sale intunecate” nu va mai fi regizata tot de Christian Weitz, care a citat dificultatile tehnice in a aduce la viata intreaga trilogie.

La fel de interesante mi s-au parut intruparile sufletelor – practic fiecare personaj din film are un animal-umbra care il insoteste peste tot si care reprezinta incarnarea sufletului acestuia. Odata cu moartea stapanului, evident si sufletul lui dispare, ceea ce duce la intrebarea fireasca – ce se intampla cand sufletul moare?

Trei motive pentru care sa nu ratezi acest film?
1. Este o poveste fantastica unica: nu vei intalni magicieni si nelispsitele lor palarii tuguiate, dar te vor uimi animalele care isi schimba forma, vorbesc si se lupta.
2. Dakota Blue Richards este o micuta actrita debudanta care a fost aleasa dintre alte 10.000 de candidate pentru acest rol. Clar are ceva special!
3. Protagonistii filmului "Cazino Royal" Daniel Craig si Eva Green se intalnesc de aceasta data intr-o lume aristocratica, unde ea este o veritabila vrajitoare.

Vizionare placuta! ;)

AVENUE Q

Avenue Q este un musical jucat pe Broadway,care de curand a inceput sa se joace si in Europa.Castigator al unui premiu Tony, spectacolul prezinta problemele vietii asa cum sunt dar te ajuta sa vezi partea buna a lucrurilor.Personajele sunt interpretate deopotriva de actori si de marionete.
Avenue Q este povestea lui Princeton, un student inteligent care vine in New York cu sperante mari si cu putini bani.El constata ca nu-si permite sa locuiasca decat in acest cartier.Totusi vede ca are vecini simpatici. Brian este comediantul ramas fara serviciu care are o logodnica asiatica pe nume Christmas Eve.Nicky si Rod sunt doi prieteni buni, colegi de apartament, dar care reusesc sa se certe foarte des din motive minore.In acest cartier mai locuiesc si un dependent de internet numit Trekkie Monster si o educatoare draguta, Kate.Administratorul este chiar celebrul Gary Coleman.Impreuna, Princeton si noii lui prieteni se straduiesc sa-si gaseasca un serviciu stabil, sa aiba intalniri si sa-si

gaseasca scopul in viata.

Avenue Q este ideal pentru adolescenti deorece prezinta adevaratele probleme ale vietii.Si adultii iubesc acest musical.Totusi acest spectacol nu este potrivit pentru copii deorece trateaze si subiecte precum sexul sau alcoolul.Parintii trebuie sa decida, in functie de cat de maturi isi considera copiii, daca sa ii aduca sau nu la Avenue Q.

Acesta este unul din spectacolele mele favorite deoarece te recunosti in aceste personaje,te regasesti in acele situatii si vazand lucrurile din afara constati ca pana la urma orice se poate rezolva.Orice melodie din acest musical ma poate inveseli daca am o zi proasta.

"Quijote" [Ada Milea]

22 aprilie, ora 18. In jumatate de ora incepea ora de desen. Afara ploua in asa hal incat nici acasa nu as fi plecat sa ma arunc in pat sa dorm, insa mi-am strans lucrurile si am iesit din clasa. Si nu, nu am mers acasa, am mers prin ploaie(sau mai bine zis am alergat) pana pe Victoriei. De ce ? Pentru ca venise Ada Milea in capitala, la Teatrul ACT, cu celebrul sau « Quijote », dar intr-o alta prezentare decat ce cunostea lumea pana atunci.
Spectacolul-concert pe muzica si versurile Adei Milea s-a jucat de cateva ori cu ceva vreme in urma la Green Hours si la Teatrul Odeon. Ii avea atunci in distributie pe Ada Milea - Don Quijote, Dorina Chiriac - Sancho Panza, Romulus Chiciuc (vioara), Adrian Cristescu (pian) si Bogdan Burlacianu (chitara). In spectacolul ce s-a jucat la Teatrul Act, au fost doar Ada Milea si Bogdan Burlacianu, refacand pe scena cuplul castigator din “Nasul” dupa Gogol, spectacol jucat cu mult succes la Teatrul “Radu Stanca” din Sibiu.
Ada Milea, asemeni copiilor, si-a facut o adevarata profesiune din joaca. De altfel, Don Quijote si Sancho Panza din acest spectacol asa si par, doi copii care se joaca. Pustiul cel mare e Don Quijote, care stabileste regulile: “Si-acuma ziceam ca plecam de acasa sa o gasim pe Dulcineea. Si tu, daca ai sa fii cuminte si ai sa te joci frumos, ai sa primesti la sfarsit o insula. De cateva ori Sancho spune ceva gen “piua” sau “vreau la mama” pentru ca el e cel care o incaseaza intodeauna. Cand aude ca urmeaza sa fie pedepsit cu 3100 de bice pentru ca nu o gasisera pe Dulcineea, Sancho se revolta: “Da’ ce-s prost? Ce-are Dulcineea cu pielea mea?”. Amenintat fiind ca nu-si mai capata insula, Sancho se lasa “capsat”: “Bine, fie, iti dau pielea mea, sa faci 3100 de gauri in ea”.
Cantecelele vesele ating subiecte grele, facandu-le insa un bine, iubirea fara speranta, suferinta sau chiar moartea devenind mai simpatice cand sunt infatisate de cei doi eroi. Cu o figura tragica Don Quijote ii descrie Dulcineei intr-o scrisoare de ce ar fi capabil sa faca din dragoste pentru ea. “Da’ de ce vrei sa te dai cu capul de stanci?” se-ngrozeste Sancho. “N-ai nici un motiv.” “Vreau sa vada ca daca pot face asa ceva cand n-am nici un motiv, de cate lucruri as fi in stare dac-as avea motiv!” “Atunci, da, ai un motiv”.
Dincolo de dragalasenia actorilor, sta cu siguranta o munca asidua. Sa-l transpui in muzica si versuri si sa-l faci pe Cervantes atat de credibil pentru publicul de azi, e mare lucru. Chiar tratat in aceasta cheie, nu atat comica, cat dulce-amara, se vede ca Ada Milea si-a facut temeinic temele atat in ceea ce priveste romanul, cat si epoca la care face referire. Exista, de pilda, un moment, in care Bogdan Burlacianu “interpreteaza” cu picioarele (la propriu, nu la figurat) un fragment de teatru cu papusi, folosindu-si talpile drept marionete, facind astfel trimitere la trupele ambulante ce jucau prin piete pe vremea lui Cervantes.
Ideea e ca aici am vrut sa ajung. Pana acum recunosc ca majoritatea lucrurilor descrise sunt copy-paste de pe nu_stiu_ce « sait », dar mi-a placut modul in care au fost prezentate, eu nu m-as fi descurcat asa bine. Dar partea cu talpile vreau sa o accentuez. Bogdan avea vreo 7 sosete(daca le-am numarat bine) intr-un picior si inca 3-4 in celalalt, si in timp ce canta(sau recita) se si incalta. Dupa ce « si-a imbracat » bine piciorusul, a inceput « sa-l dezbrace ». Nu stiu cat va imaginati ce era acolo, cant piciorul drept se supara pe cel stang si sosetuta zbura in mijlocul salii, insa noi ne-am distrat pe cinste.Poate am pus accentul pe o parte mai putin relevanta, insa a fost prea frumos sa nu ofer cateva randuri « sosetelor ».
As putea continua cu « parti frumoase » din « Quijote » pana nu as mai avea actiune, insa presupun ca majoritatea deja sunt plictisiti de articolul meu, asa ca inchei prin a va spune ca, daca auziti ca e « Quijote » by Ada Milea pe undeva, va recomand cu caldura sa mergeti. Citez din nou din articolul dupa acelasi nu_stiu_ce site : « Cine stie ? Poate, daca va jucati frumos, plecati acasa cu o insula. »

PEARL HARBOR

Scuze ca nu pot sa pun poze...are browserul meu o problema :(
Dar am pus cateva linkuri.
Asa,despre film :

Distributie :
Ben Affleck
- Capt. Rafe McCawley
Josh Hartnett
- Capt. Danny Walker
Kate Beckinsale
- Asistenta Evelyn Johnson
Cuba Gooding Jr.
- Ofiterul Doris Miller
Jon Voight
- Presedintele Franklin D. Roosevelt
Alec Baldwin
- Lt. Col. James Doolittle
Tom Sizemore
- Sgt. Earl Sistern
William Lee Scott
- Lt. Billy Thompson
Jennifer Garner
- Asistenta Sandra

Pearl Harbor, fost lansat pe 25 mai 2001 a fost regizat de Michael Bay, dupa un scenariu de Randall Wallace. Apartine genurilor razboi/drama/actiune si prezinta povestea clasica a atacului japonez asupra portului Pearl Harbor. Această zi, care a aruncat America în plin război, este redata într-un film despre patriotism şi dragoste,vazut prin ochii a doi prieteni din copilarie, acum ofiteri de Aviatie. Pentru ca SUA nu intrasera inca in razboi, Rafe este trimis impreuna cu aviatorii britanici in Europa, unde este impuscat.Crezandu-l mort, Danny incearca sa o consoleze pe iubita acestuia, Evelyn si cei doi devin foarte apropiati. Cand Rafe revine in tara, fostii prieteni devin dusmani si abia in mijlocul evenimentelor de la Pearl Harbor se pot apropia din nou. Dupa parerea mea, chiar daca o parte din poveste este previzibila, actorii au jucat bine,iar efectele speciale au fost bine realizate. Nu am gasit prea multe lucruri interesante despre film, dar cred ca este unul din filmele clasice de vazut. Dar va inteleg daca preferati ceva mai actual.

Aici e un clip de pe youtube cu scena destul de celebra cu Josh Hartnett si Kate Beckinsale :>
http://www.youtube.com/watch?v=9y4G6ugW0K4
A, si doua linkuri in caz ca vreti sa aflati mai multe… sau sa vedeti poze cu Ben Affleck :)
http://video.movies.go.com/pearlharbor/
http://www.imdb.com/title/tt0213149/

Atonement (2007)

Adevǎrul este cǎ m-am cam sǎturat de filme violente sau cu mizǎ cosmicǎ, unde ba este distrusǎ Terra, ba moare nu stiu ce preşedinte (de preferinţǎ american), ba apar teroriştii şi rad totul de pe faţa pamântului.“Atonement” este un cu totul altfel de film. în primul rând, nu este un film american, ci unul englezesc. In afarǎ de producǎtor (Universal Pictures), niciunul dintre actori nu pare a fi american, ceea ce elimina de la început necesitatea unor clişee şi accente de care ne-am plictisit deja.Apoi, “Atonement” este unul din puţinele filme care au fost realizate dupǎ romane de mare succes – in acest caz romanul “Atonement” al lui Ian McEwan, care scrie la fel de simplu şi profund ca viaţa însǎşi, nu încearcǎ sǎ-ţi facǎ nicidecum moralǎ şi nu încearcǎ sǎ fie de profunzimea Niagarei într-o zi cu soare.Dincolo de aceste consideraţii legate de originalitatea filmului sau a scenariului, “Atonement” este un eveniment. Unul dintre acele filme clasice pe care o sǎ-l revedeţi peste douǎzeci de ani şi o sǎ spuneţi cǎ a rǎmas o capodoperǎ. Pe lângǎ faptul cǎ respectǎ întru totul romanul original, inclusiv tehnica de flashback folositǎ de autor, filmul este atât de simplu realizat, încât te prinde fǎrǎ sǎ-ţi dai seama. In aparenţǎ, filmul vorbeşte despre o presupusǎ infracţiune şi despre un bildungsroman, despre intrarea în viaţǎ a unor tineri. Care intrare are loc atât de dramatic, încât surclaseaza pânǎ şi tragismul suprem al celui de-al doilea rǎzboi mondial. Dacǎ ar fi sǎ fac nişte asemǎnǎri, aş pune “Atonement” alǎturi de “Pe aripile vântului”(vedeti articolul Andreei). Pentru cǎ personajele fac totul din convingere, şi pentru cǎ sunt atât de umane, incât fac greşeli elementare, aşa cum cu toţii ne ducem viaţa zi de zi. Un act simplu, precum o mǎrturie falsǎ, poate schimba viaţa unor oameni, o poate distruge definitiv. “Atonement” nu este un film despre o penitenţǎ, mai degrabǎ este o capodoperǎ despre cât de scurtǎ şi de imprevizibilǎ poate fi existenţa umanǎ, şi despre necesitatea de a trǎi momentele care ţi-au fost date. Pentru cǎ a doua zi s-ar putea sǎ mori într-un accident banal şi sǎ laşi în urmǎ goluri pe care nu le vei mai umple niciodatǎ. Sau pentru cǎ viaţa te poate lua ca o palǎ de vânt de lângǎ cei dragi şi arunca în locuri din care nu te vei mai întoarce niciodatǎ. Aşa cǎ, de ce nu, trǎieşte-ţi clipa.

Si încearcǎ sǎ salvezi ce se poate salva, înainte ca imprevizibilul sǎ-ţi rǎpeascǎ pânǎ şi posibilitatea unor ore de fericire.

Iar regizorul Joe Right surprinde cu acurateţe diverse palete artistice, de la dramatismul retragerii engleze de la Dunkerque în al doilea rǎzboi mondial pânǎ la scene de dragoste atât de intime, încât le simţi extrem de personal.

Dincolo de aceste ferestre de oportunitate, “Atonement” rǎmâne un film de dragoste impresionant. O capodoperǎ, pe care trebuie sǎ vǎ faceţi timp sǎ o vedeţi. Fǎrǎ astfel de filme, cred cǎ am uita sǎ trǎim cu adevǎrat. La urma urmelor, “la vita e bella”…

De precizat cǎ acest articol este creat fǎrǎ sǎ fi stiut de articolul Simonei. A fost doar coincidentǎ sau o dovada a impactului pozitiv al acestui film! :)

Stardust

Superb! Un film cum nu am mai vazut demult.

Neil Gaiman demostreaza, inca o data, ca imaginatia lui este curata si fara limite. Povestea este originala incat ma gandesc ca autorul nu a citit/vizionat nimic inainte de a scrie aceasta povestire ori reuseste sa nu se lase influentat de nimic.
Ineditul nu vine numai din modul in care este structurata povestea ci si din personajele si artefactele ce le intalnim pe parcursul acesteia. De la modul ciudat in care se declanseaza povestea, pana la fiorosul pirat… cu o latura feminina bine dezvoltata sau acel “babilon candle”, totul te surprinde. De unde ma asteptam ca "Questul" sa fie cel al gasirii Stelei… Gaiman rezolva aceasta problema foarte rapid si astfel Tristan nu trece prin multe incercari pentru a-si atinge scopul, asa cum ne-am fi asteptat. Intr-o fractiune de secunda Tristan se vede pus in fata faptului implinit si problema lui este mai mult ceva de genul: “Ok! Aveam un plan pentru rezolvarea questului… dar nu unul pentru ce voi face dupa!”.

Poveste este foarte bine pusa la punct. Este o poveste de dragoste superba, presata cu umor de calitate, si are un final pe masura.

Intr-un cuvant: merita!!! Mergeti la cinema sa vedeti acest film… sau cumparati dvd-ul..... sau... dwd de pe internet :-" ;;) (mai usor asa si nici nu costa :P) .

Atonement

Este o extraordinara ecranizare a romanului lui Ian McEwan, „Ispasire”(de fapt asta este traducerea titlului „Atonement” in romana dar lasam la o parte incompetenta celor din mass-media care ii spun „Remuscare”). Este un film dramatic(si romantic) si se desfasoara cam in trei etape:in perioada interbelica,in timpul celui de-al doilea razboi mondial si perioada postbelica. Briony, fiica de 13 ani a familiei Tallis, observa povestea de dragoste dintre sora ei mai mare, Cecilia (Keira Knightley) si Robbie (James McAvoy),un tanar din patura inferioara a societatii cu un viitor in medicina, fiul menajerei lor. Brionny interpreteaza gresit jocurile de dragoste dintre cei doi si le da un alt sens. Aceasta confuzie va genera un sir de actiuni ce va schimba vietile tuturor.Pustoaica, ajunge sa-l toarne pe Robbie pentru un viol pe care el nu-l savarsise iar pana la urma ajunge in armata, zice-se mai bine decat sa putrezeasca in inchisoare. Filmul se încheie cu o Briony bătrînă, care a scris un roman pe care l-a dedicat celor doi care nu au apucat sa-si traiasca viata.Cei doi au fost victimele razboiului:Robbie moare de septicemie chiar in ultima zi de evacuare la Bray-Dunes iar Cecilia este omorata de o bomba.

E de remarcat imaginea de foarte buna caliatate,colorata ,vie cu cadre uimitoare si construite cu sens, ritmul maşinii de scris, păcănitul ei ameninţător, în contrapunct cu muzica melancolică a filmului,jonglerii cu timpul si spatiul foarte expresive si graitoare.A primit numeroase premii dintre care cele mai importante 2 globuri de aur pentru cea mai buna drama si cea mai buna coloana sonora.

Pelicula "Atonement" e una din cele mai bune dramatizari ale ultimilor ani. Filmul este o invitatie la lectura, in cazul in care nu ati citit romanul deja.