In mod simplu de inteles notiunea de haos a bantuit omul din cele mai vechi timpuri si bantuie in continuare aproape nestingherit si astazi.Noi ducem o lupta mai mult sau mai putin zadarnica cu el din motive vag deslusite.Prima oara cand am auzit de haos a fost cand mama imi citea Legendele Olimpului inainte sa adorm.(E printre lucrurile care ma fac sa o iubesc cel mai mult pe mama).Haosul e inainte de toate si in mod ciudat el pluteste undeva nu chiar departe de planul existential,controland in necontrolarea sa porpriul destin strans legat dealtfel si de al nostru.Si totusi nici haosul nu este atat de vizibil defapt...
La inceputul secolului XX un danez pe nume Niels Bohr si o serie de alti cercetatori printre care trebuie mentionat si Max Planck sau Schrodinger puneau bazele unei asa numite "mecanici cuantice".Cel mai cunoscut lucru legat de mecanica cuantica(neinteleasa intru totul nici astazi) este ca ea admite posibilitatea inregistrarii la nivel cuantic a oricarui eveniment cu o probabilitate specifica,lucru mai mult sau mai putin adevarat si pe planul existential curent.Dar in afara de Niels Bohr si Schrodinger a mai existat un om de stiinta ciufulit si mustacios cu un accent amuzant german care nu are nevoie in general de prea multe prezentari...Albert Einstein.El spunea pe atunci "Dumnezeu nu joaca zaruri" si sustinea asta cu teoria relativitatii.In ciuda faptului ca Niels Bohr si Einstein au fost bun prieteni pana la sfarsitul vietii lor unificarea celor 2 concepte ramane o piatra de incercare uriasa pentru stiinta zilelor noastre,incercarea de a impaca haosul cu ordinea...o incercare de altfel mai mult sau mai putin zadarnica
Daca ati avut rabdare sa cititi ce am scris pana acum ,cred ca este momentul sa explic ce legatura are asta cu tema blogului nostru.
In anul 2007 ,Premiul Nobel pentru Chimie i-a fost accordat profesorului universitar Gerhard Ertl de la Institutul Fritz-Haber al Universitatii Max Planck din Berlin pentru studiile sale despre chimia suprafetelor.
In studiul catalizei reactiei de oxidare catalitica a monoxidului de carbon pe suprafete de platina la diferite temperaturi si presiuni a obtinut urmatoarele imagini la microscop.
respectiv :
Cum majoritatea ultimelor postari puneau intrebarea existentei sau nu a unei arte stradale sau culinare sau caligrafice eu pot sa spun ca aici nu este vorba de arta,nefiind vorba de un proces de creatie,aici este vorba despre Dumnezeu si cateva molecule de CO si O pe o membrana de un nanometru de catalizator de platina la diverse temperaturi.Tot mecanica cuantica aduce si ideea modificari unui "experiment" doar prin observare,si deci a alterarii rezultatului.Mie imi da de gandit asta,imi da de gandit daca nu cumva avem datoria sa fim capabili sa observam,sa discernem si poate chiar sa judecam dar numai in cunostinta de cauza.
La sfarsitul prezentarii insa,Gerhard Ertl a identificat exact aceleasi elemente:spiralele,undele si haosul intr-o lucrare de Van Gogh...similaritatile sunt mai mult decat vizibile.
Iata deci ca in mod ciudat aceleasi concluzii pot fi trase despre existenta atat dintr-o lucrare stiintifica cat si dintr-una artistica,pe cai inevitabil diferite dar poate nu ireconciliabile asa cum multora le place sa creada.Haosul se gaseste intr-adevar in toate si iata ca Dumnezeu se gaseste in haos,Dumnezeu prin harurile oferite acestor 2 oameni,atat de diferite si totusi...
15 comentarii:
eh...tot trebuia sa zici tu ceva despre chimie...dar al naibii de bun articolul... exista ceva la ce nu te pricepi?
Van Gogh a oxidat catalitic CO pe suprafete de platina in secret si de acolo s-a inspirat pentru tablou. [mwahahahaha]
ma intreb daca la alte tipuri de suprafete co, oxideaza catalitic si in alte tablouri celebre... aviz celor care vor sa castige premiul nobel si nu au un subiect....
Stimate domnule, m-ati lasat cu un zimbet pe figura plin de multumire si incintare! Articolul este foarte atragator si aduce in discutie o chestiune dincolo de chimie, haosul, prin excelenta o tema filosofica, malgré science; mai mult ma vad magulit de aceasta expunere si pentru ca in 2001 cind am inaugurat expozitia "Temps élastiques" unde aveam rol si de curator si de autor, am facut eu insumi trimiteri la legaturile nebanuite intre structurile universale si creatie, insa de pe o pozitie sensibil diferita. Un cercetator japonez, al carui nume l-am uitat si imi vine greu sa-l recuperez din noianul de notite si texte, care salasluieste peste tot in locuinta mea, a reusit sa transpuna muzical hartile ADN ale citorva indivizi, in semi-armonii (permiteti-mi termenul!) de tipul corurilor gregoriene. Aceasta descoperire mi-a dat curaj, intarindu-mi credinta ca exista mai mult decit oaze deterministe si/sau determinate, ca universul are un haz si o noima! Fireste, adevarul ramine inca departe si vom pieri fara sa-l cunoastem. Nu pot sa nu-mi amintesc si de aceasta data de iscusitul don Quijote care rugindu-i pe citiva trecatori sa jure ca iubita sa, Dulcinea din Toboso este cea mai frumoasa dintre toate frumoasele, primeste raspuns ca nu pot jura decit numai daca le este aratata o icoana de-a ei, un portret. Cervantes, aducind problema credintei inainte, le raspunde prin vocea cavalerului ca nu e nicio virtute sa confirmi un adevar evident, ba dimpotriva afirmind adevarul prin credinta, te apropii de virtute. Sar repede peste tema morala si ma intorc la articolul dumneavoastra; haosul, ordinea si altele ca ele nu tin doar de unul din domeniile activitatilor specifice umane. Exprimate diferit, ele adeveresc pina la urma aceleasi concluzii. Fireste, Van Gogh si chimia nu au fost niciodata prieteni, dar privirile atente au putut sa il incapa si pe Van Gogh si pe laureatul Nobel in aceeasi imagine. Nu pot sa nu pomenesc si de teza mea de masterat care cumva se apropia de tema haosului si a ordinii, insa dintr-o perspectiva mult diferita. Nu fac mare caz, dar pot sa va marturisesc vreo doua linii conducatoare ale tezei numita intr-un spirit fantezist "Minimaximum". Cea mai importanta concluzie a fost ca nu excesul decorativ ci contrastul pastreaza si genereaza forta, in toate sensurile, unei lucrari de arta, fenomen artistic. Haosul, cu alte cuvinte, nu este haos -macar vizual, daca pastreaza aceeasi ritmicitate. In haos sint continute trasaturi si elemente ale ordinii asa cum ordinea nu exclude haosul antomin. Altceva: continutul si forma nu sint dependente direct proportional! Abundenta poate sa fie mai putin reprezentata in continut si viceversa. Ma opresc aici pina nu fac din comentariul meu un alt articol. Nu promit, dar mi-ar placea sa reluam dialogul din acest punct. Astept si alte comentarii, poate mai putin malitioase decit ale unora dintre colegii plini de umor! Apreciez de asemenea si calitatea literara a textului dumneavoastra. Jos palaria, cu bine domnule! prof. BT
felix, tu de ce nu te poti droga la fel ca ceilalti copii...?
vreau sa sa pun si io o intrebare existentiala din ciclul : ce este frumosul?, ce este arta?
ce este haosul?
Off: Felix rulează de departe! El o să câştige concursul de articole de pe blog. Presimt că şi Traian o să primească ceva. Bravo vouă! Mă bucur că oamenii se implică!
On: Foarte interesant articolul, îndradevãr. Sunt de acord cu domnul profesor referitor la ideea cã "universul are o noimã". Mai mult ca sigur, toate sunt fãcute cu un rost, iar arta îşi are şi ea rolul ei! De fapt, dacă încercăm să ne uităm în trecut, realizăm că activităţile artistice ale oamenilor, au contribuit de-a lungul timpului la evoluţia omenirii. Şi astăzi putem afirma că suntem deseori plăcut încântaţi de o piesă de teatru, de un film, de o melodie. De câte ori nu ne trezim dimineaţa cu dorinţa de a asculta piesa/piesele preferate? Cum ne simţim după ce vedem un film care ne-a plăcut? Ar trebui să fim ipocriţi să nu recunoaştem importanţa valorilor artistice în viaţa noastră de zi cu zi. În plus, să nu uităm că omul deţine două emisfere cerebrale, iar cea dreaptă este responsabilă de imaginaţie, deci de capacitatea unei persoane de a crea noi idei pe baza percepţiilor, reprezentărilor sau ideilor acumulate anterior. Cercetări recente susţin faptul că şi corelaţiile matematice solicită tot emisfera cerebrală dreaptă ;)
@ Traian
Chiar daca de multe ori folosim termenul "haos", "haotic", nu stam sa mai patrundem in intelesurile sale mai mult sau mai putin ascunse. Desigur, cand pronunti cuvantul "haos", gandul ti se duce involuntar la invalmaseala, dezordine, dezorganizare, etc. Si totusi, sa fie doar asta? Pentru grecii antici, haosul reprezenta starea materiei inainte de crearea lumii, Chaos fiind unul din fiii zeului Cronos. Ca sa iti raspund direct la intrebare, am putea denumi haos conexiunea dintre diverse intamplari. Un eveniment aparent neinsemnat poate cauza reactii in lant, determinand alte evenimente de amploare mai mare (butterfly effect).
da, multumesc ca mi-a luat cineva intrebarea in serios
cu placere, Traian...uite, daca vrei, vezi filmul "Butterfly Effect", e un fel de introducere in teoria haosului.
eh, il stiu, l-am vazut... si 1 si 2, ma rog, partea a doua parca nu a fost asa interesanta, insa primul este genial.
eu n-am vazut partea a doua ca mi s-a spus ca e mai naspa decat prima si n-am vrut sa-mi stric parerea foarte buna pe care o am despre film.
Haosul...cuvant care are o groaza de intelesuri ascunse, prea complex pentru a fi definit in totalitate doar prin arta sau doar prin cuvinte. E nevoie de amandoua. Oare acel castel in umbra si tulburarea noptii prin acele vartejuri de nori pot caracteriza acest cuvant? Misterul acestui cuvant ne poate capta imaginatia si poate starni creativitatea astfel incat se va declansa un haos in mintea noastra? Putem expima profunzimea haosului prin arta: prin pictura abstracta, prin cubism, prin renascentism etc? Daca geometrizam formele si le aranjam intr-un mod haotic vom reusi sa exprimam ideea de haos? O pictura interesanta mi se pare cea a lui Caspar David Friedrich- "Calator in fata marii de nori", unde tragedia personajului, dupa parerea mea, consta in eliberarea omului de haos. Omul(reprezentat din spate) este plasat intre natura si Dumnezeu si pare a fi uitat de tot haosul, reculegandu-se. Daca alaturam tabloul, de acelsi pictor, "Copac cu corbi", putem observa o alta reprezentare a haosului: corbi->pasari de rau augur, copacul solitar cu crengile rasucite care duce cu gandul la infinitatea haosului, iar apusul de soare poate reprezenta inceputul sfarsitului,sau am putea zice:inceputul haosului?
:)) se vede ca e articolul lui felix:))m-a laut durerae de cap:))
ana a fost chiuta rau=))lasa draga ca asa mai aflii si tu xchestii noi;;) nu o sa dormi mai linistita la noapte acum ca stii rostul unificator al haosului?:P
Dupa o portie de mancare,articolul tau a fost mai mult decat bine venit.Felicitari Felix, foarte original modul in care ai putut sa faci legatura intre haos si art,dar si chimie...
Hai Irina, recunoaste ca si tu ai scapat de insomnie de cand cu articolul asta...
Trimiteți un comentariu