luni, 2 iunie 2008

Pe Aripile Vantului


Toată lumea a auzit probabil despre filmul "Pe aripile vântului". Denumit în engleză Gone with the Wind, este unul dintre cele mai vizionate filme din istoria cinematografiei mondiale, bucurând de atunci şi până acum milioane de cinefili. Filmul, ecranizare a romanului omonim scris de Margaret Mitchell, prin tehnica cinematografică folosită devine primul film color de asemenea proporţii.

Se spune că filmul este mai bun decât cartea în ce priveşte exprimarea. Scenariul este bazat pe dramatismul unei lumi care piere definitiv din istorie, Lumea Sudului cu "părinţii iubitori ai negrilor sclavi" şi Lumea Nordului, lumea "liberalilor generoşi" care ştia ca muncitorul salariat poate fi exploatat mai bine decât robul. În agonia aceastei lumi care piere, avem personaje cu firi puternice şi lacome totodată, pasionaţi de a câştiga şi stăpâni ca Scarlett O'Hara şi Butler, care nu se dau înapoi de la nimic pentru a-şi atinge scopurile.

Însă, total opusă acestor egoişti lacomi, dornici de înavuţire prin orice metodă, apare frumuseţea morală a Melaniei, fiinţa plină de bunătate, delicată şi de o eleganţă morală deosebită, ocrotindu-i pe toţi, fără deosebire, dar cel mai mult pe Ashley, soţul ei, pe care-l iubeşte necondiţionat: Ashley, acel om slab de înger, care nu ştie ce să facă, care nu-i poate spune "nu" pasionatei Scarlett O'Hara, şi pe care firava Melanie se vede nevoită să-l ia sub aripa sa, ocrotind-l. Scarlett O'Hara este poate o femeie diabolică, plină de defecte, uneori grav imorală, datorită caracterului său irlandez. Ea, Scarlett O'Hara, supravieţuieşte, nu se lasă zdrobită de această lume, fiindcă ea a reuşit să o iubească pe cea care i-a făcut cel mai mare rău, şi anume pe Melanie care i-a luat bărbatul visurilor ei, pe nevolnicul Ashley.
Acest film m-a impresionat prin faptul ca, in ciuda vechimii sale, a putut reprezenta scene foarte ample, ca aceea dinaintea atacului yankeu asupra Atlantei. Apare atunci un urias camp, plin de raniti si morti, scena dificila de realizat pentru anul 1939, cand a fost filmul produs. A primit, de asemenea, 10 premii Oscar (Cel mai bun film, Cel mai bun regizor - Victor Fleming, Cea mai bună actriţă in rol principal - Vivien Leigh, Cea mai bună actriţă in rol secundar - Hattie McDaniel, Cel mai bun scenariu - Sidney Howard, Cea mai bună imagine si culoare - Ernest Haller, Ray Rennahan, Cea mai bună scenografie - Lyle R. Wheeler, Cel mai bun montaj - Hal C. Kern, James E. Newcom, Cea mai bună realizare in departamentul tehnic - Don Musgrave, Premiu onorific - William Cameron Menzies) si alte 5 nominalizari.

Niciun comentariu: