luni, 10 martie 2008

IDEOGRAMELE








Ideogramele sunt considerate la granita dintre scriere si arta.









Deşi convenţional caracterele chinezeşti (漢字 hànzì în chineza mandarină) sînt numite ideograme, în lingvistica tradiţională chineză ele se împart în cel puţin cinci categorii, din care numai una sau două ar putea fi traduse prin termenul "ideogramă". Aceste categorii sînt: pictograme, ideograme, caractere indicative, compuşi formă-sunet şi caractere împrumutate.
Pictogramele sînt derivate din desene stilizate ale obiectelor pe care le denotă. De exemplu 山 (munte), 川 (rîu), 月 (lună), 人 (om).
Ideogramele propriu-zise se compun din pictograme alese astfel încît să alcătuiască o anumită "poveste" pentru a reprezenta idei mai complexe. De exemplu, soarele 日 şi luna 月 combinate într-un singur caracter 明 capătă sensul de strălucitor. Similar, caracterul pentru ţară 國 este compus din pictograma regiune 域 împrejmuită de o "cutie." Aceste ideograme sînt însă relativ puţine la număr.
Caracterele indicative nu sînt desene ale unor obiecte, dar "indică" felul în care acestea se folosesc. De exemplu 下 (jos) se compune dintr-un T cu o mică linie sub bara orizontală; similar 上 înseamnă sus.
Compuşii formă-sunet formează categoria cea mai numeroasă a caracterelor chinezeşti (circa 90%). Aceste caractere conţin informaţie şi despre pronunţie şi despre înţeles; ele se pot analiza ca fiind compuse dintr-o unitate de clasificare semantică, reprezentată de pictograma pentru peşte, cal, apă, etc., combinată cu o unitate fonetică, pronunţată la fel într-o limba dată. De exemplu caracterul 妈 (mamă) are în partea stîngă elementul de clasificare 女 (feminin), iar în dreapta pictograma unui cal, care se întîmplă să aiba pronunţia aproximativă "ma", mamă.
Caracterele împrumutate sînt omofone a căror încărcătură semantică este mică sau chiar nulă; ele sînt folosite în lipsa altora mai "inventive."

Diversele ideograme sunt aşternute pe hârtie pentru a servi unor scopuri variate.Iniţial, ele se desenau cu beţişoare de lemn, într-un nisip adunat în cutii special amenajate, apoi pe malurile râurilor cecurgeau pe lângă sate, în scoarţa copacilor de lângă case şi, în cele din urmă, pe pergamente special produse, care se atârnau în camerele importante din locuinţe. În forma lor finală şi cea mai puternică, amuletele taoiste s-au realizat cu pensula, folosindu-se tuş roşu de cinabru, pe hârtie galbenă sau aurie.
Uneori, se mai scriu pe hârtie verde, cu tuş negru chinezesc.Acestor amulete le este atribuita puterea disipa energia negativă generată de spiritele rele.


TALISMAN GENERAL PENTRU CASĂ

Ana-Maria Draghicescu

6 comentarii:

Traian spunea...

Parerea mea proprie si personala este ca desenarea ideogramelor nu este o arta, deoarece creativitatea celui care le foloseste nu este stimulata in niciun fel...

monna spunea...

[ Ideogramele japoneze (kanji) şi ideogramele coreene (hanja) sunt în cea mai mare parte caractere chinezeşti, care în procesul de preluare au suferit uneori schimbări ale formei (mai ales în limba japoneză) şi devieri semantice. Pe principiul caracterelor chinezeşti, japoneza şi coreeana au creat ideograme proprii, fara corespondent în limba chineză. Aceste "invenţii" locale se numesc în japoneză 国字 kokuji (textual, caractere naţionale), iar în coreană 國字 (국자) gugja.

Amîndouă limbile au folosit la început ideogramele chinezeşti doar pentru a reprezenta cuvinte chinezeşti şi native cu acelaşi înţeles, dar pe parcurs au început să le folosească şi fonetic. Acest proces a avut ca efect dezvoltarea unor moduri de scriere fonetice, hiragana şi katakana (numite împreună kana) în japoneză şi hangul în coreeană. În timp ce kana au fost obţinute prin simplificarea extremă a unur caractere chinezeşti, hangul este un mod de scriere inventat în 1443, astfel încît fiecare caracter (reprezentînd o silabă) se compune numai din elemente fonetice.]


transpunerea realitatii conform viziunii proprii e o arta, nu? doar ca e valabil mai mult pt pictograme. ideogramele au mai multa insemnatate in comunicare decat ca arta. arata interesant pt ca sunt diferite. japonia, china, coreea sunt tari cu tradititie si cultura. si sunt norocosi ca au putine reguli de gramatica...

ana spunea...

eu cred ca poate fi numit artist cel care reuseste sa deseneze pictograme si sa exprime ceva cu ajutorul lor... mi se pare destul de greu sa creezi asa ceva si cred ca cel care a creat pentru prima data ideogramele a fost extrem de ingenios.

nicole spunea...

Destul de interesanta ideea articolului :) L-am citit cu placere.

Voi aduce o scurta completare ce tine de numarul simbolurilor. In Japonia, kyōiku kanji reprezinta 1006 simboluri pe care copii le invata in clasele primare, iar jōyō kanji 1945 de caractere pe care copii le invata in gimnaziu si liceu. Totusi, numarul total de simboluri depaseste 50000 si ai nevoie de studii foarte avansate doar ca sa ajungi sa le stii. Dupa toate cifrele astea nu pot spune decat ca mi-e mila de copiii aia.

mihar spunea...

Si eu sunt de parerea ca aceste caractere pot fi considerate arta. Daca luam de exemplu semnul kanji pentru copac puteti observa ca seamana cu ramurile unui copac. La fel si hanna->floare seama cu o floare...poate e doar imaginatia mea, dar mie mi se pare creativitate. In concluzie, opinia mea este ca este o arta, mai ales ca acestea erau pixtate pe panza si cu niste pensule foart4 interesante inmuiate in cerneala sau un fel de tus. Eu chiar am exersat asta la festivalul japonez "Momo Matsuri", care se face in fiecare an la liceul Ion creanga.

irina spunea...

Ideogramele sunt in mod sigur o forma de arta.arat orientala este diferita de cea europeana si desi pare mai simpla,cateodata este mult mai interesanta...less is more,nu?